Tightened Corsets: Digging for a Sequel (an Outlander novel)

Capitolul I: Jocuri noi & Rochia roșie

Nota intoductiva a autorilor:

Povestea de față reprezintă un fanfiction bazat pe serialul « Outlander » ce reprezintă o adaptare a seriei de cărți cu același nume. scrisă de Diana Gabaldon.

Descriere serial : Claire Randall este o asistentă medicală proaspăt căsătorită, care ajunge să călătoreacă în timp, din 1945, până în Scoția anului 1743. În această lume necunoscută, viața îi este pusă în pericol încă din prima clipă, când este forțată să se căsătorească cu Jamie Fraser, un tânăr ostaș scoțian viteaz și romantic. Însă adevărata dramă a lui Claire începe atunci când este prinsă între două povești de dragoste cu doi bărbați complet diferiți, din lumi ireconciliabile.

Fanfiction-ul de față continuă povestea începand cu finalul sezonului I, modificându-l pe alocuri. Momentele trăite alături de Jack Randall nu l-au putut reapropia pe Jamie de Claire, atât de repede cum au făcut-o in producția originală. James călătorește în Franta, alături de Murtagh, în timp ce Claire rămâne o perioadă în Scoția, departe de curtea clanului McKanzie, fără prezența temporară a soțului.

Toate personajele locurile si numele mentionate apartin exclusiv Dianei Gabaldon.

Îmi simțeam picioarele amorțite peste măsură. Locul ăsta duhnea a moarte ieftină. Rochia mi se scârnăvise aproape complet, pantofii erau plini de apă de ploaie și noroi, iar probabil Murtagh crede că avem o seară drăgăstoasă la asociația de strângere de fonduri pentru femeile lăuze, bineînțeles, acum că Jenny părăsise din ordinul meu. Dar tot ceea ce îmi trecea acum prin minte era infim, pe lângă faptul că eram prizioneră chiar la câțiva pași de el. În tot acest timp nu-și dădea libertate privirilor într-o altă direcție decât cea a celulei mele. Deși nu îl scurtam direct, ochii mei obosiți îi putea observa neliniștea datorată prezenței mele și incapacității de a putea corela direct cu mine.

Deîndată ce mi-am mutat privirea și mi-am scuturat palmele de la podeaua umedă, am tresărit. Jonathan Randall se apropiase de granița ambelor celule, bătând ușor în una din gratii.

- Claire, Claire, Claire... spuse rânjind, cu o poftă nestăvilită de a mă vedea într-o stare depravată, se pare că soarta lucrează în așa fel încât chiar și arestați să ne tâlnim.

Chicoti, după care se întoarse cu spatele și se așeză pe podea.

- Jonathan Randall, îți garantez că această situație e pur întâmplătoare, l-am asigurat în timp ce m-am ridicat din acea poziție și mi-am fixat privirea către una din crăpăturile din pereți ce-mi permitea să observ ploaia dincolo de această artilerie veche.

Se întoarse cu fața spre mine, după care îmi observă postura.

- Aveai o rochie așa de roșie... spuse bâlbâit, în timp ce-și plimba limba pe suprafața buzelor. Îți scoate în evidență personalitatea pivotantă aș spune, după care se opri și mă privi direct în ochi.

Îmi observă pieptul dezgolit, asemenea spatelui.

- Tânjești după respirația caldă a soțului tău, Ja-

- Destul. Nu am nevoie de vorbăria ta. În scurt timp voi ieși de aici și nu va mai trebui să mă gândesc la prezența ta.

- Cum ar recționa flăcăul dacă ar afla că ți-am mângâiat scalpul?

Mi-am mijit ochii, auzindu-i cuvintele jegoase ce păreau că progresează în nivelul de atrocitate.Trebuia sa mă calmez și să uit ce îmi spusese, să-mi țin mintea ocupată. Drept urmare, am făcut o încercare de a slăbi gratiile geamului.

Îmi observă șovăiala de a-i ignora gândurile devenite acum ecouri. Oftă în repetate rânduri, după care continuă: faptul că suntem amândoi închiși aici ar trebui să însemne ceva, spuse zâmbind.

- De ce nu m-ai lasat acolo ? întreb furioasă. Puteai dispărea fără nicio problemă iar eu nu aș fi ajuns aici. Eram ranită si arătam vijelios de... neregal. Probabil Murtagh m-ar fi găsit și ajutat, fiindcă doar tu meriți să fii aici; de fapt cred că ai merita să putrezești aici. Și mă voi asigura de asta, mi-am spus încet, printre dinti.

Deși nu mă gândisem la asta până acum... Gândul îmi fu întrerupt. Dincolo de această cameră plină cu celule se auzi un zgomot rapid, furtunos.

- Aici, domnule.

Black Jack se apropie vertiginos de mine, apucându-mi rochia printre gratii. Nu m-am abținut să nu țip, întrucât fusesem luată prin surprindere. Auzisem vocea lui Murtagh. Probabil nu mai era nevoie să justifice, întrucât în acel moment eram singurii deținuți.

Randall nu se opri. Mă trase înspre gratiile ce separau ambele celule și mă apucă de sâni, depărtând materialul de piele, apoi aruncă ceva ce, la primul contact cu pieptul meu răcit, părea a fi hârtie aspră. După ce reuși să-și îndeplinească micul plan, își eliberă brațele din jurul corpului meu și, înainte de a se îndepărta, întrucât piticul era pe cale să intre, nu ezită să-și lase urme de salivă pe gâtul meu și să-mi șoptească sadic: "eu nu cred că întâlnirea noastră ar fi ceva la voia sorții". Reveni undeva în mijlocul celulei, după care mă lăsă uimită, timp în care Murtagh sosi. Se opri pentru un moment, privind când la mine, când la Jack, fiind luat prin surprindere.

- Claire... ce –

Totul a început când...