I still love you! (Kaisoo)

Capitolul 1/Vata de zahar

'Imi urasc viata' isi spunea Kyungsoo in timp ce incerca sa ajunga la cerealele de pe cel mai inalt raft din bucatarie. 'Haide, haid-' gandurile i-au fost intrerupte de o mana puternica asezata pe talia lui micuta, iar o alta deasupra capului sau care , fara niciun pic de efort, ajunse la cutia galbena cu cereale. Kyungsoo incerca sa-si controleze emotiile si isi ascunse fata, uitandu-se adanc in pamant pentru a nu lasa la iveala pigmentul rosu de culoare aflat pe obrajii lui. Niciodata nu ar putea sa-l lase pe ingamfatul Kim Jongin,actualul coleg de camera, sa ii vada partea mai putin masculina.

-Multumesc, dar puteam si eu sa o iau, stii, nu? Se intoarse Kyungsoo cu un ranjet putin infricosator, lovindu-l incet pe Jongin pe umar. Jongin inca nu ii daduse drumul taliei, dar Kyungsoo era deja familiar cu gesturile pe care tanarul i le oferea.

-Stiu, hyung. Mi se parea ca ai totusi nevoie de ajutor, asa ca am venit. Dar e in regula, te las in pace. Jongin se intoarse, eliberandu-i zona in care i se odihnise mana cu cateva secunde inainte. Kyungsoo, actionand rapid, ii prinse incheietura mainii, oprindu-l din a mai inainta. Realizand ce facuse, baiatul ii lasa mana rosind din nou. Kyungsoo isi indrepta privirea spre geamul din partea stanga a bucatariei, lasandu-se cu fundul pe chiuveta. Jongin se apropie de micutul baiat, inconjurandu-l cu bratele lui puternice. Tanarul isi aduse buzele carnoase la urechea lui Kyungsoo. 'Ce zici de niste Pororo?' La auzul acestor cuvinte, Kyungso il privi cu furie lovindu-l peste pieptul bine lucrat.

-Ma uit singur la Pororo, ai inteles? 

Spuse Kyungsoo lasandu-l pe Jongin razand in bucatarie. In timp ce mergea spre canapeaua din sufragerie, prin minte ii trecura ultimele evenimente intamplate atunci cand cei doi s-au uitat singuri la Pororo. Kyungsoo era prea extenuat in acea noapte, asa ca a adormit pe umarul lui Jongin incepand sa sforaie. A doua zi, Jongin i-a aratat inregistrarea, razand de acesta fara oprire. Acel ras pe care Kungsoo nu si-l putea scoate din minte, care aparea mereu in capul acestuia in cele mai nepotrivite momente.

-Soo, esti bine? Iar esti rosu pana la urechi, spuse Baekhyun cu o privire ingrijorata.

-E doar Jongin, nu il mai suport! Spuse Kyungsoo asezandu-se langa blondul de pe canapea.

-Esti sigur? Acesta incepu sa rada.

-Ce vrei sa spui cu asta? Bineinteles ca sunt sigur! 

-Soo, cu totii ne-am prins ca il cam placi (adica foarte mult), dar tu si orgoliul ala al tau nu vreti sa recunoasteti..

-Baek, intr-o zi voi muri din cauza zambetului ala. Nu mai pot sa stau langa el, au trecut deja atatia ani de cand am inceput sa-l plac. Nu mai pot!! tipa Kyungsoo indignat.

-De ce nu mai poti? Jongin intra in living, oferindu-le celor doi o privire curioasa.

-A-Ah, ma doare c-capul. Ma duc sus sa dorm putin. 

Kyungsoo nu e cel mai bun mincinos, iar Jongin isi poate da mereu seama cand ceva se intampla cu el. Kyungsoo porni spre camera lor, dar Jongin il urma din spate. Acesta il observa pe tanarul baiat, dar nu spuse nimic. Deschizand usa, Kyungsoo simti aerul rece din camera. Era martie, iar cei de la intretinere le oprisera caldura "din motive tehnice" ,spuneau ei, timp de o saptamana. Cand Kyungsoo ajunse in patul sau, patura care il acoperea disparu dintr-o data, lasandu-l pe micutul pinguin (cum ii spune In Sung atunci cand ies in oras, ocazional) nedumerit. Fata lui Jongin aparu dintr-o data deasupra patului lui Kyungsoo. Inaltul baiat il impinse pe Kyungsoo, facandu-si loc langa acesta. Jongin ii facu semn sa se intoarca, iar micutul baiat respecta ceea ce tanarul ii spuse.

Jongin isi intine mana peste talia lui Kyungsoo, stranganu-l la pieptul lui si acoperindu-i pe ambii cu patura. Niciunul nu spunea nimic, dar Kyungsoo aproape isi auzea inima cum iese din piept, rugandu-se ca Jongin sa nu observe. 

-Esti bine, hyung? Pari putin debusolat astazi. Jongin sparse gheata,frecandu-si degetele masculine de stomacul acestuia.

-Mm, sunt bine. Doar putin obosit dupa toate pregatirile pentru concertul de saptamana viitoare. 

Kyungsoo era destul de emotionat, chiar daca Jongin facea asta des, prea des pentru inima slaba a micutului pinguin. Spre uimirea lui Jongin, Kyungsoo se intoarse, prinzandu-i talia, apoi adancindu-si capul in pielea de pe gatului acestuia. Jongin isi inconjura picioarele in jurul picioarelor lui Kyungsoo, iar acesta raspunse chemarii si isi impinse picioarele, frecandu-se de pantalonii de trening ai lui Jongin. Niciunul nu se misca, doar Jongin, facand cerculete cu degetele pe spatele lui Kyungsoo, pana cand Kyungsoo isi pozitiona fata inaintea fetei lui Jongin, amandoi stand pe perna. 

-J-Jongin, trebuie sa iti spun ceva.. Kyungsoo nu fusese in viata lui mai emotionat ca atunci, nici macar cand a urcat prima oara pe scena. Ce se va intampla daca Jongin nu simte acelasi lucru. Da, atingerile si privirile de care numai el are parte erau uimitoare, dar daca Jongin il placea doar ca pe cel mai bun prieten?

-Orice, hyung. Jongin se apropia extrem de mult de buzele acestuia, dar incet, lasandu-l pe Kyungsoo sa isi termine propozitia.

-T-Te iu-iube-..ngh, nh, Jongin.. Kyungsoo nu a mai apucat sa-si termine confesiunea, cand Jongin ii prinse buzele intr-o lupta pasionala.

Jongin nu se oprea, miscandu-si buzele moi peste ale lui Kyungsoo. Era ciudat, baiatul mai invarsta nu putea sa gandeasca limpede, stand acolo nemiscat, privindu-l pe Jongin cum il invita sa faca acelasi lucru pe care il facea si el. Kyungsoo se lasa dus de val, inchizand ochii si alaturandu-se actiunii. Kyungsoo stia ca buzele lui Jongin erau moi, dar niciodata nu si-ar fi inchipuit ca le va putea gusta, ca va simti acel gust de vata de zahar.

Dintr-o data, usa camerei se deschise, facandu-i pe cei doi se se desparta instantaneu. Suho aprinse lumina, gasindu-i pe cei doi de o parte si de alta a patului, respirand puternic. Liderul dori sa intrebe ce se petrece, dar nu avea timp de asa ceva.

-Mi-ati vazut mapa cu cantece? Kyungsoo, tie ti-am dat-o. Unde e?

-Ti-am dat-o inapoi, hyung. Probabil ai lasat-o la repetitii in sala. Kyungsoo era mai rosu ca un rac, tragand cu ochiul la Jongin care se abtinea din toate puterile sa nu rada.

-Oh, da! Ai dreptate, acum trebuie sa o iau pe a lui Yixing pana ajungem din nou la repetitii, spuse Suho putin dezamagit. Culcati-va, e destul de tarziu.

-Acum aveam de gand,cred, spuse Jongin cu zambetul lui tampit, batandu-i apropouri lui Kyungsoo.

Dupa ce Suho inchise usa, Jongin sari peste pat, ajungand intr-un final la Kyungsoo sarutandu-l din nou, dar mult mai rezervat.

-De cand astept momentul asta, hyung! Un alt sarut. Stii cat m-am abtinut in tot acest timp sa nu te sarut? Altul. Acum esti numai al meu. Inca unul, iar Kyungsoo se simtea din ce in ce mai slabit de atingerile lui Jongin. Si eu te iubesc, iar cu ultimul sarut Kyungsoo isi inchise ochii, amandoi lasandu-se pe pernele de pe patul sau.

-Te iubesc, Jongin.. Iar cu cuvintele acestea, Kyungsoo adormi, lasandu-l pe Jongin sa-l stranga la pieptul sau.

.........................................................

Deci, am inceput acest fanfic, doar pentru ca aveam ideea asta tampita cu Kaisoo vs Kaistal si nimeni nu o scria. :)) Sper ca e okay, pentru inceput. Astept comentarii (puteti sa ma si injurati). Vreau sa vad daca va place (si daca nu va place, oricum scriu, vreau sa ma satisfac emotional) :)) Aaaaa, si sa nu uitam de toate evenimentele intamplate cu cei doi, parca Sm le face intentionat .Too much Kaisoo for me in this comeback (kidding, I need more) See ya! ツ