I still love you! (Kaisoo)

Capitolul 8/ Hotel?

-J-Jongin?

-Chiar el, urca!

-Nu, merg pe jos.

Jongin se dadu jos din masina si-l prinse pe Kyungsoo de brat. Soo incerca sa se traga in spate, dar Jongin a fost si va fi mereu mai puternic ,din punct de vedere fizic, ca micutul pinguin. Jongin il urca pe Kyungsoo in masina, mai pe urma asezandu-se si el pe scaunul sau. Jongin nu era calm deloc, parea ca in orice secunda va rabufni. Nici Kyungsoo nu era mai departe. De ce naiba nu-l putea lasa odata in pace, sa poate trece peste 'indragosteala' asta tampita. De fiecare data cand Jongin e prin apropiere, mintea lui Kyungsoo pleca in directia opusa. Tot ce facea baiatul mai tanar, era sa se uite pe tapiteria masinii luxoase, cu picioarele relaxate si intise spre pedale, nimic mai mult.

-Esti nebun, Kyungsoo?

-Mm, pardon?! Spuse Kyungsoo cu un ton ofensat.

-Cum poti sa mergi singur la ora asta pe drum? Esti o vedeta, Kyungsoo, esti in vazul tuturor, oricine iti poate face ceva rau!

-Si ce iti pasa tie, ma rog?

-Tsk, nu-mi pasa..

Kyungsoo se astepta la ceva de genul din partea lui Jongin. In ultimul timp, orice facea el nu mai era surprinzator. Jongin porni motorul masinii cu scopul de a ajunge acasa. Cand acesta trebuia sa o ia pe strada care ducea catre dormitoare, Jongin nici macar nu a clipit.

-Esti un idiot! Ai ratat strada.

-Nu am ratat nimic.

-Ba da, tocmai ai-

-Mai bine zis, eu am vrut sa o ratez! Spuse Jongin fara pic de emotie.

Inima lui Kyungsoo incepu sa bata extrem de tare, poate si pentru ca acum increderea lui pentru Jongin era redusa la jumatate din ce avea, dar si pentru ca petrecea putin timp cu Jongin. Doar ei doi. Kyungsoo nu mai spuse nimic, ci doar isi intoarse capul spre geam, uitandu-se privelistea care ii statea in fata. Luminitele trecem teribil de repede prin fata ochilor sai, iar putinii oameni care se aflau la ora aceea pe strada, pareau niste umbre ,care in scurt timp, vor disparea. Dintr-o data masina se opri, iar Jongin se dadu jos, mergand spre un pod. Kyungsoo simti fiorii pe spatele sau. Da, locul preferat al lui Jongin, unde vine mai mereu singur. Raul Han.

-Nu te dai jos? Spuse Jongin cu jumatate de zambet.

-Nu, vreau sa merg acasa. Kyungsoo nu voia sa mai para slab in fata lui Jongin, asa ca isi aducea toate armele in fata sa, pentru a-si apara demnitatea.

-Te rog, vino!

La auzul acestor cuvinte, Kyungsoo se topi, asa ca cu o usoara ezitare, se dadu jos din masina. Cei doi se indreptara spre apa, apoi Jongin se aseza pe iarba fara a spune un cuvant, ci doar privind apa linistita din fata lui. Kyungsoo se aseza sfios langa Jongin, pastrand distanta de 1 metru. Niciunul nu spunea nimic, dar dintr-o data Jongin se muta mai aproape de Soo, atingandu-i putin bratul cu al sau. Kyungsoo nu reactiona in niciun fel, ci doar incerca sa-si linisteasca inima. Ochii lui Soo se miscau in toate directiile, pentru a-i evita fata lui Jongin, asa ca acesta si-a fixat privirea pe mana lui Jongin. Ce ironie, e atat de aproape, dar atat de departe. Ar vrea sa o tina strans intr-a sa, dar nu, tot ce tinea de Jongin era interzis. Pana si o mica privire cu dragoste spre acesta parea gresita.

-Poti sa ma tii de mana, daca vrei! Spuse Jongin ,din nou, fara emotie.

"Omul asta citeste ganduri, the fuck" isi spuse Kyungsoo in minte.

-De fapt, nu m-ar deranja deloc daca a-i face-o!

-Tu iti bati joc de mine, dupa toate ce mi-ai facut astepti sa te iau de mana? Tsk, Jongin, ma faci sa rad. Situatia asta e penibila. Vreau doar sa terminam odata. Nu mai pot sa continui asa, daca esti si tu de acord, vreau sa nu mai vorbim deloc, doar pe scen-

Kyungsoo fusese oprit de buzele lui Jongin. Fara nicio ezitare, Soo raspunse la sarut, punandu-si mana pe fata lui Jongin, savurandu-i buzele din plin. Kyungsoo se aseza cu spatele pe iarba, lasandu-l pe Jongin sa-l acopere de pe marginea din care se afla. Baiatul mai inchis la culoare se opri din sarutul lor lung, ridicandu-si capul putin deasupra lui Kyungsoo.

-Nu vrei sa taci putin? Nici tu nu te crezi cand spui ca nu ma vrei. Spuse Jongin, zambind usor.

-De ce, Jongin? De ce te comporti asa cand eu as lasa totul pentru tine? Eu nu pot sa fiu o a doua varianta pentru tine. Spuse Kyungsoo cu lacrimi in ochi.

Jongin ii mangaie obrazul, iar apoi se apleca din nou pentru a-l saruta pe buzele sale in forma de inima.

-Te iubesc, nici nu ai idee cat, dar-

-Dar ce, Jongin? Eu nu vreau niciun "dar" intre noi.

-Dar-

Jongin fusese intrerupt de telefonul sau care incepu sa sune din buzunar. Kyungsoo isi scoase telefonul si privi pe ecranul negru unde era scris un nume: " In sung" Jongin se uita si el, iar apoi cu o miscare brusca se ridica in picioare.

-De ce te suna la ora asta? Spuse Jongin extrem de enervat.

Kyungsoo se ridica si el, tinand telefonul ,care suna, in mana.

-Pe mine nu ma poate suna cineva, dar tu poti sa o duci pe Krystal prin hoteluri si sa va distrati?

-Ce hoteluri? Spuse Jongin si mai enervat ca inainte.

-Nu sunt curios. Nu vreau sa stiu pe unde v-o trageti, okay?

-Ne-o tragem? Nu as pune mana pe altcineva, in afara de tine-

-Si cand v-ati sarutat? Nu esti atat de inocent pe cat pari Jongin, v-ati sarutat in fata mea.

Jongin il lua de mana pe Kyungsoo si il duse la masina, obligandu-l sa intre inauntru. Kyungsoo nu spunea nimic, dar cu o singura suflare de-a lui Jongin, ar fi rabufnit. Baiatul mai tanar pornise masina, iar dupa cateva minute de condus, aceasta se oprise.

-Suntem la hotel, haide!

-Ce tot vorbesti acolo? Maine am fi peste tot la stiri.

-Exact, si de ce ar fi diferit cu Krystal? De ce inca nu sunt deja la stiri daca "ne-am tras-o amandoi"?

Kyungsoo nu mai spunea nimic, dar lacrimile incepura sa-i curga pe obraji. Nu-l mai intelegea pe Jongin, uneori era cel mai bun iubit pe care si l-ar fi putut imagina, alteori era cel mai mare idiot de pe Pamant. Jongin ii prinse mana lui Soo si o stranse cat de tare putu.

-Pentru noi fac asta Kyungsoo, pentru tine! Spuse Jongin, mai apoi il saruta pe Kyungsoo pe obraz.

-Eu nu vreau sa faci asta pentru mine, vreau sa fii aici pentru mine! Spuse Kyungsoo printre suspine.

-Eu vreau do-

Jongin fusese intrerupt ,de data aceasta, de telefonul sau, iar dupa cateva secunde telefonul lui Kyungsoo suna de asemenea. Amandoi raspunsera in acelasi timp, iar la auzul cuvintelor din spatele telefonului, amandoi ramasera socati. Cand cei doi inchisera telefonul, isi atintira privirea unul spre celalalt.

-Baekhyun!

******************

Deci, acesta poate fi numit cel mai penibil capitol pe care l-am postat. Prefaceti-va ca va place! Deci, ironia sortii face ca eu ascultam melodia lui D.O si f(x)- Goodbye Summer :)) Mdea.. M-am gandit la chestia asta destul de mult: dupa ce termin cartea aceasta, v-ar placea sa scriu o alta carte Kaisoo, school-au? + Daca aveti idei pentru "I still love you" sunt deschisa la pareri. Astept comentariile voastre, am vazut ca ati comentat la celalalt capitol cu "next" si m-a durut inima sa nu fac un update, pentru ca stiu cum e sa fiu in locul vostru. Dupa cum am spus mai sus, un comentariu si un vot nu strica. Love ya, guyz!