Can I get closer to you?

Povestea lui Anne.

Hei , am postat cam greu si ma scuzati, am avut din nou o saptamna grea. Ma scuzati daca am greseli dar din nou nu l-am verificat. Dupa cum ati observat am schimbat actiunea, cum vi se pare? Astept pareri!

P.S.: In poza sunt Anne si Eric,

Kisses.:*

Deja ma simt enervata de lipsa manierelor acestei femei si am reactionat fara sa gandesc:

 -Un iad? Nu sunteti mama mea! Sa va intre bine in cap! Nimeni nu imi poate impune un astfel de comportament cand sunt doar in vizita, si sincera sa fiu de bea astept sa plec!

 Deodata mimica fetei sale se schimba in una blanda, parca ar fi cea mai dulce fiinta. Deja incep sa cred ca femeia aceasta e bipolara.

 -Amber, scumpo iarta-ma! Am exagerat, iti voi cumpara alt telefon acum lasa-ma sa ma gandesc cum o sa imi aleg cuvintele la revederea fiului meu.

 Nu am mai zis nimic, ce e drept sunt putin socata de reactia ei. Dar ma gandesc la celalant fiu al ei, Anne are o expresie destul de entuziasmata iar Anastasia mai degraba pare posomorata, parca s-ar duce la inmormantare .Incep sa imi dau

seama ca am multe mistere de rezolvat...

 Dupa 30 de minute ajungem in fata unui conac destul de mare. Si in gradina ne astepta un baiat cu trasaturi comune cu Anne dar mai in varsta , pare a fi de aceiasi varsta cu Zack si Cole. Cand am coborat din limuzina am vazut ceva neintalnit

pana acum, Anne era cu zambetul pe fata si s-a dus spre asa zisul sau frate si i-a dat o imbratisare calduroasa.

 -Ohh, Eric mi-ai lipsit! Ii spune Anastasia destul de falsa.

 -Anas-, mama! Si tu mie!

 Se pare ca amandoi sunt falsi , imi pot da seama usor de falsitatea oameniilor si asta pentru ca le citesc totul dupa expresia ochiilor si ochii dupa cum stim cu toti sunt oglinda sufletului.

 -Eric, mi-a fost dor de tine ! Te iubesc mult! Adauga Anne, care chiar era entuziasmata.

 -Si eu Anne, dar domnisoara?

 -Ea este Amber fata tatalui tau!

 S-a apropiat de mine si mi-a sarutat mana.Chiar este educat, nici 10% din baietii din ziua de azi nu mai fac asta.

 -Eric, incantat. Imi spune cu un zambet sarmant, nu am ce zice arata foarte bine dar nu se compara cu Zack al meu.

 Dupa ce am mai discutat anumite aspecte m-am hotarat sa fac rost de un telefon sa il sunt pe Zack care cred ca e speriat de moarte.

 -Hei Eric ma ajuti te rog cu ceva?

 -Sigur Amber cu cea mai mare placere!

 -Am nevoie de un telefon , trebuie sa sun pe cineva urgent.

 -Sigur , vin-o dupa mine.

 L-am urmat in conac si m-a dus pe un hol mai retras la un telefon fix .

 -Iti multumesc .Ii zic eu zambind.

 -Pentru nimic frumoaso! Iar inainte sa plece m-a sarutat pe obraz, am ramas putin surprinsa de gestul lui, nu ma asteptam la asta ce de drept. Dar fara sa mai stau pe ganduri am format numarul lui Zack.

 -Alo? 

 -Zack, sunt eu Amy!

 -Amy. unde naiba esti?! Unde iti e telefonul? M-ai ingrijorat de moarte acum ma pregateam sa ma duc sa te caut.