Prizoniera unui Conte cu sange rece.

Capitolul 11

Sofia era in grădină și privea cerul.
"Cum am ajuns aici? Viitoarea soție al lui Stephan. Conte."

Gandul o facea pe Sofia sà tresară.

Dar nu intelegea un lucru. De ce Stephan se mutase in acest conac? De fiecare data cand il intreba,acesta ori schimba subiectul,ori nu-i răspundea.

-Lady Sofia! Zice o menajera.
E cineva care ar dori sa va vada...

-Cine este?

-Lady Elizabeth...
Menajera se da la o parte,facandu-i loc.

Lady Elizabeth vine aproape de Sofia,așezându-se pe scaunul liber de la masuta.

-Sofia...am auzit cum ca Stephan te-ar face viitiarea sa sotie.
-Asa-i.
-Sofia,tu nu ști cine-i Stephan...
-Adica?
-Stephan este...este...
-Acasa!

Zice Stephan apãrând,uitându-se urat la Elizabeth.

-Stephan!
-Sofia!
Stephan se duce si o saruta incet.

-Ar trebui sa plec. Ma scuzati ..
-Unde? Lady...mai stai! E seara...

-Refuz.
Pe chipul lui Elizabeth se putea citi frica.

-Păi...ce ati zice sa va duc eu?

Stephan îi aruncă o privire. Semn sa accepte.

-Bine. Va astept.
Zice ea plecand.

-Unde stă?
Intreava Sofia prinzandu-l de brat pe Stephan.

-Nu departe in orce caz.
Sofia zambi si el plecă.

-O duc eu.
Îi zice Stephan râbdașului.

Elizabeth urcă în caleșcă,însă fără să știe că Stephan conducea caleașca.

Era noapte în toată regula.

Stephan oprește caleașca în mijlocul pădurii.

-Ce s-a întâmplat?
Zice nervoasă Elizabetg dându-se jos.

-Nimic...

-Stephan! Zise cu frică Elizabeth

-De ce ai venit la conac?

Elizabeth ramane in tacere.

-Ce ai vrut să-i zici Sofiei?
Zice el apropiindu-se de ea.

-N-nimic.
Zice Elizabeth.

-Eu stiu...ai vrut să-i zici ce fel de om sunt. Adevarat? Chiar daca tu nu zici nimic,tacerea zice da.

Intr-o secundă,Stephan scoate pistolul și o împuscă pe Elizabeth.

Cu ultimele puteri,ea zice.
-Chiar daca nu a aflat acum,tot o sa afle. Tu nu te vei schimba Stepha...

După,Elizabeth isi da duhul.

-Ba nu!

Am vrut sa fie mai lung dar nu mai am baterie =))
Sper ca vă place. :) (: