Jungkook's Hotel

Prolog

A fost nevoie doar de un covor rosu pentru a face atmosfera mai tensionanta si totodata, delicata cu o tenta de rafinament, educatie si eleganta. Limuzina neagra facandu-si simtita prezenta in fața hotelului luxos si greu de stapanit, odata cu deschiderea portierei lucioase, trupul meu scump si nu atat de usor de atins se ridica la nivelul asteptarilor celor bogati si rasfatati. Am ajuns pana aici pe baza fortelor mele, nu ma voi lasa calcat in picioare la fel de usor cum a facut ea. Perla mea stralucitoare. Cu cat inaintam spre deschiderea acestei cladiri ce avea sa imi fie inmanate cat de curand, persoanele din juru-i isi aratau respectul fața de mine, inghitind orice gand bun numai pentru a lasa o impresie placuta. Cu totii ca sa traim intr-o societate trebuie sa fim falsi si fara respect de sine, cum ai pasit intr-o lume paralela, adaptarea va fi greu de acceptat. In momentul cand palma mea facu cunostinta cu clanta ce ma va lasa in a intra intr-un taram cu multe promisiuni, inainte de a o apasa o voce pitigaiata imi zgaraia auzul, dorindu-mi ca in acel moment sa imi ascund chipul de restul lumii. "Nu si astazi" ; au fost cuvintele ce imi rasunau in minte, nedorind in a ma intoarce spre persoana galagioasa din spatele meu.

-Jeon Jungkook! Nu ai dreptul in a apasa pe acea clanta! striga aceasta catre o persoana, dovedindu-se ca principalul vinovat sunt eu.

-Ce te face sa crezi acest lucru nedemn de tine, Taeyeon? o intreb ironic, buzele mele ridicandu-se destul de malefic pentru a reusi in a-i cutremura intreg trupul slab si firav.

-Tu nu esti decat o persoana misela, ce a omorat o persoana doar pentru a obtine acest hotel ce, prin acte dovedite, imi revine mie.

Auzind aceste cuvinte, zambetul mi-a pierit, oamenii in varsta prezenti incepand sa susoteasca si sa ma priveasca intrebator. Intradevar, acest hotel ii revenea blondei din fața mea, insa niciodata nu as fi omorat o persoana. Nu pe ea. Axandu-mi privirea pe irisii ei lentilati, palma nu mi-o permiteam in a mi-o strecura in buzunarul pantalonilor iritabili, astfel, asezandu-mi-o pe sold.

-Nimic in aceasta lume nu se obtine pe ochi frumosi. Ai spus acte dovedite? Atunci de ce negi ca prin alte foi, mi-ai devenit oficial sotie, astfel ca barbat mostenirea revenindu-mi mie?

Marindu-si ochii, am adus-o in eroare, neasteptandu-se ca sa folosesc acest aspect impotriva ei. Transformandu-si palma intr-un pumn ce si-ar dori in a imi sparge nasul, i-am ranjit victorios, cu o ultima actiune pasind in interiorul cladirii luminoase, hotelul meu!