Lost in feelings and traffickers

Importantă.

- Ce-mi vei face?

- Nimic.

- Cum adică nimic?

- Cum ai auzit.

- Ugh...

- Ar trebui să-mi mulțumești.

- De ce?

- Pentru că te-am... salvat?

- Oh, te rog. Acolo îmi era de o mie de ori mai bine decât cu tine.

- Chiar așa crezi? se întoarse către mine, până acum rămânând nemișcat și cu privirea înainte pe scaunul din față. Draga mea, dacă nu eram eu ai fi ajuns pe mâna altora care ar fi abuzat de tine sexual. Tu știi pe mâna cui ai ajuns înainte ca să te iau eu?

- Nu...

- Mr. Kate conduce o afacere de traficanți de carne vie, iar Xyao este o subalternă de-a sa.

- Oh, am înțeles. Îți mulțumesc că m-ai salvat, i-am spus pe un ton sarcastic. Oh, dar stai... tu nu vei abuza de mine? Până la urmă și tu ai venit după o oarecare fată pentru propriile plăceri, sau greșesc?

- Da.

- Da ce?!

- Da, da greșești.

- Și vrei să-mi explici și mie cu ce? Sau... de ce?

- Îhm... intenția mea era aceea... dar te-am văzut pe tine...

- Și?

- Și... nimic. Am ajuns.

Și ce? Ce vroia să spună? Doar nu... nu, n-are cum. Eu nu sunt importantă pentru nimeni... cu atât mai puțin pentru un necunoscut... dar dacă nu e chiar un necunoscut? Ugh... palpitații.

Am intrat în casa sa ce nu e așa cum mă așteptam, adică dita mai vila. O casă cu două etaje și piscină. Am intrat înăuntru, iar el dispăru ca peste câteva minute să se întoarcă cu câteva haine de damă pe care mi le înmână.

- Du-te și fă un duș, iar apoi îmbracă-te. Vino după mine, l-am urmat până la presupusa baie, unde am intrat fără a-i mai spune ceva.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

După ce m-am îmbrăcat în hainele date de el am ieșit din baie. Habar nu aveam pe unde s-o iau, așa că l-am strigat.

- James?!

- Da? își făcu imediat apariția.

- Oh, nu știam pe unde să o iau, îmi zâmbi și-mi făcu semn să merg după el. 

În bucătărie masa era pusă, cu câteva lumânări. Ne-am așezat și am început să mâncăm. 

- M-ai văzut pe mine și... am avut curajul să-i spun.

- Și... ți-am văzut inocența din ochi, ești diferită de restul. 

- Diferită?

- Da... pură.

- Oh. Când pot să plec?

- Ce? Nu, nu vei pleca. Nu te las. Vei rămâne cu mine.

- Poftim?! Nu!

- Ba da, am plătit pentru tine.

- Din nou tratată ca pe un obiect... Stai!

- Huh?

- Bine, rămân. Dar cu o condiție.

- Da?

- Să o iei și pe Melissa.

- Scuză-mă, pe cine?

- Melissa, tipa șatenă.

- Nu cred că știu despre cine vorbești...

- Facem așa. Merg cu tine mâine după Melissa, așa pot să ți-o arăt.

- S-a făcut.

Hei, după un car de ani m-am decis și eu să postez aici. Mie se pare cam sec, dar sper că va plăcut:3