De ŞAPTE ani

Gelozia naibii...

-Nu creeed!spune Ro.
Pare că în că e în stare de șoc,pe când Mirranda:;6
-Cineva are iubiiit!
-Ba nu!o asigur eu când mă întorc din baie.
Mi-am periat dinții după ce mi-am făcut un duș,dar toate astea doar după ce le-am spus totul amănunțit.
Nu cred că Mirranda a glumit când m-a amenințat cu periuța de dinți.Eu una,am preferat să nu mă risc.
-Sunt atât de geloasă pe tine!Jonny nu ar fi făcut așa niciodată.Întrebarea e,T,...de ce ai plecat tu singură la lac?
Mda...poate am omis ceva...,dar nu e mare lucru faptul că mi-am văzut iubirea ținându-se de mână cu o încercare proasă de Barbie.O,nu...cred că iar îmi vine să plâng...
-Hm...păi...m-am plictisit și...
-Nu,zice Ro și-mi face semn cu mâna să tac.Nu te-ai fi ridicat brusc,decât dacă pățeai ceva!E vorba de Austin?
-Torri!mă strigă Mirranda.
Mă uit la lacrima care acum a căzut pe mâna mea.Mă încrunt și o șterg de pantalonii pijamalei.
-Nu am nimic...,zic încet.
O alta se prelinge pe obrazul meu,dar nu o șterg.
-O,Doamne,Torri!spune Ro și mă îmbrățișează.Ce-ai pățit?
Nu pot să mă mai stăpânesc.
Încep să iasă hohote de plâns.Îmi pun mâinile pe față și le las acolo,numai ca să nu le privesc când le spun:
-Austin se ținea de mână cu Audrey!
-O,Dumnezeule!exclamă Ro.
-Băiatul ăsta nu are pic de rușine!se aude și M.
Acum plâng mai rău.Cumva,faptul că am spus-o cu voce tare a eliberat ceva în mine și m-a spulberat mai rău.
Dar,iată că acesta este efectul lui Austin Teller:dacă te apropi de el TE SPULBERĂ!

***
Dimineața își face simțită prezența.Razele soarelui intră prin draperiile geamurilor.
Alarma mea sună.De ce sună?Ce vrea de la mine?!Mă deranjează.O închid.Vrea să mă trezesc,dar nu știe că,defapt,sunt trează.
După ce ,noaptea trecută am plâns în hohote,până când m-a luat o serie de sughițuri,fetele au încercat să mă liniștească,dar nu au reușit.
M-am oprit singură când pe ușă a intrat plastefiata.
N-am vrut să mă vadă așa,nu vreau să o fac să se simtă bine.
M-am întors cu spatele și le-am făcut semn fetelor spre ea.Au înțeles imediat și au parăsit patul meu,murmurând un ,Noapte bună!'.
Mda...numai bună n-a fost...
N-am putut să dorm aproape deloc,iar când închideam ochii,în spatele lor apărea aceiași imagine:degetele lor împletite.
Mă uit la Katherine,doarme.Mă uit la Mirranda,doarme.Mă uit la fata pe care nu o mai suport nici măcar o secundă în preajma mea,doarme.Sincer,până și în somn are moaca aia de "Sunt perfectă!Adorați-mă!".
Bleah!Fata asta mă scârbește cu totul!
Arunc pătura de pe mine și mă uit la ceasul a cărui alarmă am oprit-o.
E 6:30.Am decis să alerg până la lac,de una singură.Sigur voi da de belele cu Mirranda,dar simt nevoia să fiu singură.
Îmi vâr papuceii mei albaștri cu porcușori,îmi iau o pereche de colanți și tricoul în care aler de obicei și merg cu ele spre baie.
Deschid ușa cu o mână,atentă să nu trezesc pe nimeni.După ce o închid,tot cu grijă,dau drumul la apă încet,
Mă uit în oglindă.Ochii mei au căpătat o culoare ciudată de roșu și sunt extrem de umflați de atâta plâns.
N-am zis că din momentul în care m-am întors cu spatele am încetat să plâng.
Am plâns,dar doar perna de pe fața mea mi-a auzit suspinele.
Mă șterg cu prosopul pe față.
-Nu te mai uita așa la mine!îi spun reflexiei mele din oglindă,dar ea doar mă îngână.

-Hello,hello,hello...,fredonez în timp ce în timpane îmi bubuie versurile melodiei Teen Spirit.
Da,iubesc Nirvana.
Cumva,versurile lui Cobain m-au făcut mereu să mă simt mai bine.Uneori îmi doresc să mă fi născut prin anii 90,doar ca să-l urmăresc.
Ideea cu Kurt încuiat în beciul meu mă face să zâmbesc.
Da,cum am spus,zâmbesc.
Am ajuns la lac de mai bine de o jumătate de oră și stau în locul unde am stat seara trecută.
M-am gândit.M-am gândit tot drumul,cât am alergat și în această jumătate de oră.Sunt gata să-l uit pe Austin,sunt gata să nu-i mai vorbesc.
Mă uit în locul unde a stat Julian.
Îmi închid ochii și apar ai lui.Ai lui,cei profunzi,apare fața lui când a văzut că râd,dorința din ei,când mi-a spus că-i place cum râd.
O,Doamne!Inima mea bate cu putere,iar mâinile îmi tremură,dar țin ochii închiși,imaginea lui păstrându-se.
Oare e posibil?
E posibil să mă îndrăgostesc de Julian Chios?

Am ajuns în cabană cu o oră înainte de cea stabilită trezirii.
Astăzi,Deniss va vrea să ne spună ceva.Zice că este împortant și că e o surpriză.Apoi,avem cursuri de chitară,tot cu el,o să învătăm cum să ne îngroșăm vocea când cântam,iar apoi,vim face cunoștintă cu câțiva copii de la centrul de plasament pe care-l sponsorizează tabăra.
Îmi fac un duș rapid,pentru că fetele se vor trezi cât de curând și o să aibă nevoie de baie.
Mă îmbrac cu niște colanți gri și un tricou alb cu "GLAM ROCK".Îmi dau cu fond de ten,pentru că,dacă eu am trecut peste,fața mea,nu prea.Tot arată de zici că am băut o zi și o noapte.
-Ro,e reducere la pantofi!strig când ies din baie.
-UN-DE?!spune și se ridică ca arsă din pat.Torri!De ce-mi faci una ca asta?
Încep să râd.
-În primul rând,Deniss ne așteaptă,iar lumea a început să se strângă.
Mă îndrept spre ușă,luându-mi telefonul din mers.
-Și al doilea?întreabă ea căscând.
Mă opresc din mers când deschid ușa și-i zic peste umăr aruncându-i un zâmbet malefic:
-E amuzant!

Mă uit spre mulțimea de adolescenți strânși în jurul scenei.
Îl văd pe Deniss lângă.Stă de vorbă cu un grup mic.
Mă îndrept spre el.
-Hei,Thor!mă întărâtă el.
-Hei,Hulk!răspund.
Facem salutul nostru secret:o strângere de mână ușoară,o piruetă și o bătaie de palme.
-Unde-i Kat?mă întreabă el.
-Eh...se pregătește.Ce voiai să ne anunți?
-Păi,era vorba de...,Kat!țipă el și își desface brațele.
Mă întorc și o văd pe Kat,care aleargă spre el și-i sare în brațe.
Mirranda e în spatele ei.
-Cum mai ești?Te simți mai bine?mă întrabă ea.
-Da,spun scurt.
-De ce să fie mai bine?întreabă o voce din spatele meu.
Închid ochii.Îi strâng foarte tare,sperând că o să dispară.Inima îmi bate cu putere și țipă un singur cuvânt...
-Austin!zice Mirranda și-l salută.
Exact!
Îmi deschid ochii dar nu a dispărut,iar eu am picățele colorate ,care-mi înțețoșează vederea.
Aștept să-i răspundă.Nu o face.
-T,de ce să te simți mai bine?zice și mă întoarce cu fața la el.
Nici măcar nu-l privesc.Nu merită.
-Hei,T!se aude altă voce.
Julian...
Dintr-o dată îmi vine o idee.
Mă întorc cu spatele la Austin și pornesc spre el.
Când ajung în dreptul lui,îmi înfășor brațele în jurul gâtului său,apoi îl sărut pe obraz.
-Wooow!Dacă știam că așa o să-mi încep dimineața,jur că mă trezeam mai devreme!spune și mă strânge de talie.
Încep să râd.
-Acum serios!zice și se îndepărtează ca să mă privească.Pentru ce a fost asta?
-Doar așa,pentru că ai stat cu mine aseară!

Austin Pov.

POFTIIIIM?!!!
A stat cu ea aseară?!
Eu mă țin cu o altă fată de mână ca să o fac geloasă și ea stă cu Julian toată seara?!
Când am văzut că pleacă,am vrut să merg după ea,dar se pare ca Domnișoara Barbie nu m-a lăsat să plec.Mi-a invadat spațiul personal.
La propriu!
-Ă,Torri?mă aud spunând.Te-am întrebat ceva!
Nici nu se uită la mine.
-Deci,T!Ce faci?o întreabă el și o ia de mână.
"T"?!!Eu i-am spus primul așa!Nu are niciun drept!E a mea...porecla...
Stai!Ce?!O ține de mână?!
"Doamne,Torrie!Te rog!Te rog trage mâna!"o rog in minte.
Dar ea nu o trage.O lasă acolo.Ba chiar zâmbește.
O să ard dacă o mai atinge.

HAPPY BIRTHDAY TO MY BOOK,Aici e capitolul vostru!Scuzati greselile și sper să vă placă!