De ŞAPTE ani

....

-Vrei să nu mă mai urmărești?!îl întreb pentru a cinşpe-a-mia-oară.
-Pai,scuză-mă,dragă domnișoară,dar...nu ai văzut vreodată un film?!Nu ai văzut că atunci când oamenii se despart dispar?!
-Da,Stephen King!Dar,nu e o casă bântuită!spun,folosind tonul meu sarcastic,care o scoate pe mama din minți mereu.

Oftez și merg mai departe.
Unde naiba o fi ieșirea?!
Mă uit prin jur,în speranța că voi găsi ieșirea.
Nup!Nimic.Doar copaci.Copaci identici.
Mă opresc brusc,ceea ce-l face pe Austin să se ciocnească de mine.
-Au!țip.
Mă întorc și mă uit urât la el.
-Aș zice "scuze",dar nu-mi pare rău!
Rânjetul lui(bine cunoscut)îi strălucește pe față.
Îmi dau ochii peste cap.
-Tipic...,spun.
Mă întorc și mă uit la copaci.

Hm...
-Ah!spun când văd cercul roșu de pe copac.La dracu'!
-Ce?întreabă el.
-Ne-am învârtit în cerc!spun,mai mult pentru mine.
Îmi pun mâinile în cap.
-Gândește,Torri!îmi spun.
-Am o idee!spune el.
-E clar că nu mai scăpăm în viață!spun și o iau la nimereală.
-A,haide!Nu te mai comporta așa cu mine!spune el și mă prinde de mână.
Mă întoarce spre el,dar mă zbat.
-Austin!Dacă nu-mi dai drumul...rămâi fără ceva de care ai nevoie!
Îmi smucesc mâna.

-De ce te comporți așa?!
Sunt atât de nervoasă.
Nervoasă pe situație.Pe pădure.Pe el,pentru ca e un dobitoc.Pe mine,pentru că sunt cu el,blocată aici.
Tot ce pot face e să râd.
Un râs isteric.Nervos.
-Ce e așa amuzant?întreabă confuz.
Îmi dau ochii peste cap.

-Ești un bou!spun şi mă întorc,eliberându-mi mâna.
-De fapt...,cred că trebuie să o luăm în cealaltă parte.
Mâ fac că nu-l aud.
-Torri!țipă.
-Ce e?!
Îl privesc furioasă.
-De ce nu mă asculți,măcar?
Nu știu în ce privință o zice,dar eu o iau pentru pădure.
-Ok!Dă-mi drumul!spun sătulă să-l aud plângându-se.Spune pe ce parte trebuie să o luăm!
Mă privește dezamăgit.
Nup.Nu la asta se referea.
-Nu am tot timpul din lume!îi spun.
-Ce ar fi să o luăm la stânga,pentru că acolo este...
-Perfect!O luăm la dreapta!îl întrerup eu.
O iau la dreapta.

Se alătură și el.
-Pe bune?!O să faci mereu pe dos la ceea ce zic eu?
-A!În sfârșit ai și tu conștiință?Ce s-a întâmplat?Te-a înțepat vreo albină?
Merg mai departe şi mă strecor pe sub o creangă de copac.

-Nu!țip.
Acum am ajuns la râu.
Mă uit în sus și încerc să-mi aduc aminte ceva.
Orice...
Prezența lui Austin nu mă ajută.
-A,fir-ar!Nu am nici semnal!
Îl aud că spune.
Pufnesc...
-Crezi că nu am încercat deja?
Mă uit în jur.
-Ridică-mă!spun.

Se uită surprins la mine.
-O să mă urc în copac!spun şi-i arat copacul care stă la 5 m depărtare.Am nevoie de scăriță!
Merg spre copac.Il simt în spatele meu.
-Bun!Acum împreuneazăți mâinile!
Mă aștept să o facă,așa că mă uit în sus,la creanga de deasupra mea.

Dar,Austin,își pune mâinile pe talia mea.
Pielea mea reacționează imediat la atingere şi părul de pe ceafa mea se ridică.
Bineînțeles că fiorii sunt prezenți.
Încremenesc şi-mi scapă un oftat.
Austin se apropie și-și pune capul pe umărul meu.
Își împreunează mâinile pe abdomenul meu.
Nu mă pot mișca.
-Torri...,șoptește.Chiar nu pot să stau departe de tine...
Închid ochii.
De ce doare așa tare?De ce un lucru atât de rău poate să fie totuși bun?
O lacrimă îmi curge pe obraz,fără să vreau.
Pieptul îmi urcă o data și coboară la fel de rapid.
Inima lui Austin bate sub spatele meu.
Bate la fel de tare ca a mea.
Îmi șterg lacrima.
-Doar ridică-mă şi gata!mă rastesc.
Îmi dă drumul.
Nu pot să-mi controlez dezamăgirea că nu mai e aproape şi trebuie să-mi ciupesc coapsa ca să supraviețuiesc impulsului de a mă întoarce și se al lua în brațe.

Mă ridică,apoi,iar eu îmi ridic mâinile ca să mă prind de creangă.
Mă chinui şi încalec pe creangă.
Mă uit în sus și mă ridic pe vârfuri pe vârfuri,apoi tenta să nu cad.
Sunt la doi metri de pământ şi nu pot să văd aproape nimic.
-Torri!țipă Austin,când mă prind de a doua creangă.
Mă ridic şi strâng din dinți.
Nu sunt o fata care sa aibă mușchi.
-Da!spun când ajung pe a doua creangă.
Mă pun în picioare,pe ea şi mă uit în jur.
Văd lacul,barajul pe lângă care am trecut când am venit şi apoi,tabăra.
-Evrica!țip.Am găsit-o!

Mă uit în jos şi mai că-mi vine să mor.
Austin e la 4 m distanță.
Îmi vine amețeală.
-Fi atentă,Torri!Mă avertizează el.
-Nu,zau!mă rastesc eu.
Încerc să mă echilibrez şi-mi întind mâinile în lateral.
Nu privi în jos!îmi tot repet.

Mă las în jos,încet,atentă să-mi susțin echilibrul şi îmi las  picioarele în jos.
O să-mi sparg capul!
-Nu-ți fie frică,merișor!strigă Austin de jos.
Mda...clar că nu pot să mă concentrez dacă îmi tot spune așa.
Inspir și expir.
Rânjesc când ajung în siguranță pe prima creangă.
-Ha!îi spun.Poftim!Sunt bine!Nu mă mai dadăci!
El se uită urât la mine.
-Ce e rău în faptul ca vreau să ajungi la mine în brațe în siguranță?
-Mda...asta include și fostul pariu?
Nu știu dacă tremur de nervi sau frică.
-Dar,uite...eu...
Se bâlbâie şi pot să-i simt stanjeneala din voce.

Austin Pov.

Îmi scarpin stânjenit ceafa.
-Eu...,continui.Eu nu am vrut să se întâmple așa.
Nu pot să ma uit la ea.
-Nu ai vrut,hă?întreabă ea şi mă uit cum își lasă ușor picioarele în jos.
-Nu...adică la început...A fost doar un pariu...și...
De ce mă bâlbâi atât?!Decid dă spun totul dintr-o răsuflare.
-Da!La început a fost doar un pariu!Am vrut sa te sărut doar ca să câștig!Dar,când am văzut cum ești tu...adică...Cât de specială ești...,mă uit în jos.
-Auch!zice ea.
Îmi ridic rapid privirea și o văd că se uită la mână ei.
-Ești rănită?o întreb speriat.
-Nu,nu!Continuă ce ai de spus,pana nu mă răzgândesc!Se răstește.

E rea cu mine.O merit...
-Când am văzut cum ești...Am început sa vreau sa te sărut,doar pentru ca așa simțeam.Si crede-mă,ca m-am urât pentru asta!
-Vai!Dar,chiar ca știi cum să-ți ceri scuze!
Pufnește.
Eu și gura mea...
-Nu!Nu la asta mă refeream!Mă uram pentru că la început am avut scopuri tampite!Dar...apoi am realizat că am sentimente pentru tine,Torri!Mari,chiar!
Mă uit la ea.
Acum sta cocoțată pe creangă.
-Și...muream să te văd în brațele lui Julian!Îmi venea să-i dau pur și simplu una ca să-i crape capul!
-Dar,spune și se uită în altă parte.Erai cu Audrey...
-Da,dar doar ca să te fac geloasă!
-Nu te cred!spune.
Oftez.
-M-ai sărutat numai pentru pariu!Nu a însemnat nimic pentru tine!Nici măcar puțin cât a însemnat pentru mine!
-Torri!Mă duc mai aproape de ea.Sărutul acela a fost cel mai bun sărut și cel pe care o să-l țin minte toată viața!
Se uită la mine cu ochii sclipind.
Se vede îndoiala.
-De ce crezi că nu i-am spus lui Jon?
Acum îi cade falca.
-Nu i-ai spus?!Mă întreabă mirată.
-Nu,zâmbesc.I-am spus atunci când am ajuns împreună!De de crezi,T?!Pentru că tot ce am trăit nu e un pariu!Nu e un simplu pariu!

Se uită cu ochii plini de lacrimi la mine.
Doamne,nu am spus asemenea cuvinte niciun ei fete,pana acum.
Mă uit în jos,când văd că nu spune nimic.
Se ridică de pe creangă şi își lasă picioarele să atârne.
Se sprijină în mâini şi se lasă ușor în jos.
E prea scundă,așa că sare.

Mă întorc cu spatele la ea.
-Dacă nu vrei să mai stau în preajma ta...o sa accept!spun încet.
-Austin!șoptește ea.
Mă întorc.
Obrajii ei sunt două lacuri.
Dar nu sunt lacrimi de tristețe.
Mă ia în brațe și eu o strâng tare,tragând-o mai aproape de mine.
-Ba da!spune cu fața pe pieptul meu.Nu pot să nu!Vreau!
Zâmbesc și o strâng mai tare în brațe.
O sărut pe creștetul capului.

Torri Pov.

Nu mă judecați,okay?
Nu pot să rezist!Părea așa sincer...Iar eu...nu l-am uitat și nu o să o fac vreodată.
-Austin?întreb și îmi ridic fața spre el.
Radiază de fericire.
-Merișor!spune el.
Chicotesc.
-Cred că ar trebui să mergem spre tabără!îi spun.
Oftează.
-Dar îmi place aici!E liniște...nu e nimeni...Poți face plaja aici,e un loc bun pentru picnic...
Se uită la mine și un licăr jucăuș îi apare în ochi.
-Poți să...
Mă desprind și încep să fug.
-Ești un pervers!râd.
Adevărul e că m-am rosit toată.
-Te prind eu!țipă și aleargă după mine.

***

-Ce faci?îl întreb.
Își trage tricoul peste cap și nu pot să nu mă holbez la bustul lui gol.
Observ glonțul care stă atârnat pe un lanț argintiu.Sclipeste în lumina soarelui.
-Vreau să înot!spune simplu.
-Dar e rece!
Scoate limba la mine.
-Știi ce ar încălzi apa?mă întreabă și vine spre mine.
Sfinte sisoe!Nu pot să nu mă holbez la pieptul lui dezgolit!
-Hai cu mine în apă!
Mă uit la el,dar deja mă trage de mână.
Cred ca o sa ajungem în tabără cam pe marti...

Tarziu...știu...dar...eh...scoala😭...
Banal...sfârșit banal...
Nu va place,no?