Viață pierdută

Capitolul 13

- Poftim? Mă şantajezi ca să stau cu tine?

- Dacă e nevoie o să fac şi asta!

- Deja o faci! Cum îți permiți?  Este prea mult pentru mine. Spui că vrei o relație normală, dar tu nu eşti normal! Ai avut treabă? Ce treabă? Poate iar ți-ai băgat nasul în nişte sâni.

- Chiar asta am făcut! Eşti mulțumită?

Pufnesc şi îi spun pe cel mai indiferent ton al meu:

- Nu am la ce altceva să mă aştept!

Urc scările şi intru în camera în care am fost prima dată.

Trântesc uşa şi o încui, paşi apăsați se aud pe hol şi ştiu că Leandro este în spatele meu.

Mă aşez pe pat şi  mă dezbrac de haine şi îmi iau din dulap pijamale.

- Hande! Deschide nenorocita asta de uşă!

- Nu vreau! Mai caută nişte  țâțe unde să-ți îngropi capul că doar asta ştii să faci!

- Serios? Dacă vreau  pot  să am câte  funduri şi țâțe vreau!  țipă la mine

Dacă el vrea funduri să aibă! Cine sunt eu ca să-l opresc.

Într-un geamantan  îmi pun nişte haine  care sunt ale mele, cosmeticele şi două perechi de botine.Mă îmbrac repede într-un trening şi îmi iau nişte  teneşi  albi. Las telefonul şi banii de la el şi îmi iau vechiul portofel.Îl verific şi văd ca mai am doar  50 de dolari schimbați. Îmi ajung pentru săptămâna asta şi o să îmi caut de  lucru ceva part time.

Cobor în living şi el stă în față televizorului.  Apăs cleanța si văd că uşa e închisă.

- Credeai că scapi aşa repede? mă întreabă în timp ce se ridică  şi ajunge în fața mea. Văd că aveai bagajul deja  pregătit, zice în timp ce mi-l smulge şi îl aruncă, ieşind toate hainele din el şi spargându-mi cam toate  cosmeticele.

- Eşti idiot? Ce mama naibii ai? Du-te  să-ți bagi nasul  unde l-ai băgat şi aseară! Te-am sunat ca idioata şi tu ți-o trăgeai pe unde apucai!   Şi după apari la facultate ca să discutăm ca un cuplu când noi nici nu suntem! Te bați cu  pumnul în piept că vrei ceva stabil cu mine, dar ghici ce, m-am săturat de tine! De fazele pe care le faci,  de controlul pe care vrei să-l faci asupra mea,  de geloziile tale, de tot! Nu mai vreau nimic! Mă înțelegi?   spun în timp ce plâng. Nu voiam să plâng în fața lui, dar sunt  prea multe. Stările de comportament, tot amalgânul asta de sentimente mă epuizează.

- Iar eu nu vreau să se termine nimic, Hande! Ai ştiut în ce te-ai băgat atunci când ai acceptat să fii cu mine. Nu vorbesc de perioada în  care te-am răpit, ci atunci când ți-am vorbit de  ea. Accept  faptul că ți-am greşit şi că cel mai probabil o să-ți mai greşesc, dar nu vreau şi nu accept faptul  ca  noi să nu mai existăm.

- Dar noi nu existăm, Leandro! De când  sunt aici nu am avut 2 zile în care să fim ca iubiți.Întotdeauna trebuie să faci ceva!  Să impui nişte lucruri,  să nu îmi spui ce faci, cu cine eşti, să nu răspunzi  la telefon când am nevoie de tine,să te duci la alte femeie sunt prea multe lucruri.

- Crezi că nu ți-aş spune dacă aş avea îmcredere în tine? Fii sigură că ți-aş spune  prima, dar nu acum.Lasă-mă să te cunosc, renunță la orgoliu, de fiecare dată când ne certăm pleci şi te încui în cameră. Ştiu că ți-e foarte greu să auzi  că am  fost  la alta, dar îți jur că nu am fost!

- Nu? De parcă te-aş crede, spui ca să nu mai fiu supărată.

- Vezi, Hande? Îți spun că nu e aşa şi nu mă crezi! Cum ai vrea să-ți dovedesc?Cum? Dacă tu nu mă crezi.

- Pentru că mi-ai mai făcut-o o dată! Şi îmi mai repetaşi de câteva ori că ai fost aseară. Îți schimbi stările de  comportament, acum câteva secunde îmi trântişi lucrurile şi acum îmi spui că să am încredere  în tine. Ne-am băgat într-o relație fără să ştim ceva despre noi.

- Atunci, spune şi mă ia de mână, hai să mă cunoşti!