Tindem să căutăm formidabilul, iar astfel pierdem esența fiecărui lucru. Vedem o mulțime de filme și mereu ne trezim admițând: „Dar vreau și eu să mă simt de parcă am atins infinitul!". Credem că vom atinge aceea trăire în situații excepționale, precum mersul cu mașina pe un pod, iar noi stând cu mâinile în aer; urcatul pe cea mai înaltă clădire, îmbarcarea în primul tren sau în primul avion care ajunge, iar lista continuă. Ne visăm pe noi în ipostaze anume, trăite deja de altcineva, iar astfel pierdem momentul care ne este predestinat nouă. Ne uităm la acele filme și vrem să simțim același lucru pe care îl simt și personajele, dar ne înșelăm atât de mult, pentru că inimile niciodată nu bat la fel. Fericirea, extazul, surprinderea... orice emoție are alt gust în sufletul tău. Iar alt lucru pe care uneori îl găsim imposibil de crezut... în banalitate se poate să găsești absolutul. Nu contează unde ești, pe ce trotuar calci sau sub care cer te afli. Poți să fii nicăieri, poți să fii oriunde, deoarece dacă vrei, poți să atingi infinitul.
CITEȘTI
Bătăile unei inimi transparente (PUBLICATĂ!)
Teen FictionUită-te în jurul tău și fii recunoscător pentru persoanele care încă îți sunt alături. Pentru persoanele care te ajută să pășești în această lume, care mereu te vor aștepta acasă. Fii recunoscător pentru persoanele împreună cu care pictezi viața în...
