Ora 0

Colege

Am dormit pe o băncuță de lemn, de fapt nu am dormit deloc. M-am dus din nou la spital, pentru ca am uitat cel mai important lucru, sa îi mulțumesc asistentei care m-a salvat. Am gasit-o.
-Bună ziua,umm as vrea sa va mulțumesc pentru faza de alaltăieri, stiti...
- Bună,nu ai de ce să îmi mulțumești, te rog nu mi te mai adresa cu doamna, am 19 ani.  Apropo,numele meu e Kim,si nu sunt asistenta, sunt doar voluntară.
- A, bine. Eu sunt Maya.Ai vrea să bem o cafea mai târziu?
-Sigur.
- Ok,o zi frumoasa.Pa!
-Pa!
Cred că în sfârșit mi-am făcut o prietenă.Of chiar ca mi-ar prinde bine o seara linistita.
Din păcate m-am dus la cafenea tot în acele haine, imi era frică să mai intru în casa părinților mei. Nu m-am așteptat să mă înțeleg asa de bine cu Kim .A fost o seară perfectă.I-am povestit totul. Am stat de vorbă, am glumit.Până când aceasta întrebare a schimbat totul...
-Inteleg ca îți e frică să te mai duci acasă și sti ca eu sunt la facultate,am un apartament...mă plictisesc singura,ai vrea să stai cu mine?
-Vorbesti serios?!
-Da !
- Desigur,multumesc atât de mult,iti sunt datoare pe viață.
-Hai să îți luăm hainele de la conac.
Conacul era 24 din 24 păzit de 3 polițiști,din păcate,ei bine era si normal să apară tragedia de ieri la TV.
Din fericire ofițerul cu care am vorbit ieri si care a stat cu mine a obținut un ordin de restricție pentru paparazzi. Nu credeam că se poate face așa ceva. Probabil ca va întrebați de ce nu ii spun pe nume ofițerului....ei bine, si pe el îl cheamă Mike. E prea dureros.
Mi-am luat lucrurile si am pornit spre apartamentul ei.
-Bun,acum suntem colege de apartament, camera ta e acolo. Și...Nimic lasă. Noapte buna,Maya.
-Noapte bună.
...