My boyfriend is a K-POP star III

Capitolul IV First day in hell

-Chiar trebuie să merg? Am spus eu în timp ce tata îmi dădea mâncarea pentru școală.

-Ești chiar glumeață în dimineața asta ... zise el, râzând.

De ce toată lumea crede că sunt glumeață, când eu defapt zic adevărul?!

Uniforma era drăguță, liceul era drăguț, Jimin era "asdfgfgnkthr" dar ... B.I?! Îl urăsc.

M-am urcat în mașină alături de unchiul meu și am plecat, inima îmi bătea foarte tare ... poate mă stresez eu degeaba ... adică e vedetă, poate are concerte sau ceva de făcut ... 

-Vezi tu, Yuna, zise unchiul meu, diferența dintre noi și alte licee de artă din țară e faptul că nu contează dacă ești vedetă sau nu, orele sunt obligatorii ... doar în cazuri extreme îi lăsăm să lipsească ...

Ah, îmi citești gândurile ca să te bagi în seamă?!  Viața mea nu poate fi mai traumatizantă ...

M-am dat jos din mașină, observând cum jumătate de liceu se uita la mine ... adică normal, mă dădusem jos din mașina directorului ...

Am continuat să merg încercând să par normală ... o simplă eleva, chiar dacă nu păream, dar brusc privirile nu mai erau ațintite asupra mea așa că din curiozitate mi-am întors privirea în direcția unde se uitau toți ... și atunci l-am văzut pe B.I.

Chiar arăta ca o adevărată vedetă ... golul meu în stomac apăruse din nou ... eram moartă.

-Bună dimineața, zise el, către unchiul meu.

-Bună dimineața, Han-Bin ... cum a fost vacanța? Zise el.

-Bine, domnule ... mult de lucru, încă încerc să mă obișnuiesc, zise el politicos.

-Han-Bin, ți-o prezint pe Yuna, nepoata mea... este prima ei zi, te rog să ai grijă de ea.

*mental breakdown*

Se uitase surprins, dar se prefăcea bine.

-Îmi pare bine, poți să îmi spui B.I.

Am zâmbit, refuzând să dau mâna cu el, iar la prima ocazie am plecat lăsându-l alături de unchiul meu.

M-am îndreptat spre sala de sport unde avea să se țină deschiderea noului an, m-am așezat alături de cei care urmau să îmi fie colegi, mai exact alături de o fată roșcată.

-Bună, zise ea foarte bine dispusă.

Am ridicat puțin mâna în semn de salut, după care am încercat să trec neobservată.

-Eu sunt Mi-hi, ești în a unsprezecea? zise zâmbind.

-Yuna, da ...

-Înseamnă că o să fim colege! zise ea cu voce tare.

-Colegă nouă? zise un băiat din față făcând un rând întreg să se întoarcă.

Au început să se prezinte toți într-un mod politicos, care mă surprindea ... nu le-am reținut numele, nu pot reține numele din prima.

Era bine, până acuma toți păreau ok.

-Ah, Yuna .. se auzise o voce din spatele meu.

-Tu cine ești? Am spus puțin confuză.

Dar uitându-mă mai bine la fața lui mi-am dat seama ... era unul dintre colegii de trupă a lui B.I, Ju Ne.

-De parcă nu ști ... B.I vrea să vorbească cu tine, zise el apucându-mă de mână.

-Nu am ce să vorbesc cu el ... am zis trăgându-mi mâna.

Acesta se ridicase și plecase fără să zică nimic ...

-Yuna, zise Mi-hi.

-Hm?

-Ai grijă ...

-Adică? Am spus eu uitându-mă la privirea ei îngrijorată.

-Dacă B.I vrea să îți facă rău, o va face ...

-Nu are cum, stai liniștită ...