Cântecul Kazarinei

Prolog

⠀⠀⠀

⠀⠀⠀" Părul ei roșu se aseamănă cu o dâră lungă și sângerie, ochii ei care erau de un albastru electrizant, s-au schimbat acum într-o nuanță intesnă de negru, părând niște găuri întunecate. Se asemănau cu ochii unei fiare înfometate, gata să sfâșie și ultima suflare de viață din mine.

⠀⠀⠀Este prea frumoasă ca să fie rea, și prea rea ca să aibă o așa frumusețe. Monștrii nu sunt frumoși nici în afară, dar nici în interior. Așa că, ea de ce este? De ce mă face să mă pierd în halul ăsta când o privesc?

⠀⠀⠀Nu cred că mă vrăjește... sau da? Poate de aceea buzele ei pline se tot mișcă, eu crezând că-mi vorbea, dar, de fapt, îmi cânta... și ce frumos se auzea, acele sunete fabulase care ies printre ele. Mă fac să vreau să-mi pierd mințile, să-mi las deoparte rațiunea, și să o las să preia controlul. Să fiu al ei, și ea să facă ce vrea cu mine.

⠀⠀⠀Deja simt cum m-a prins în mrejele sale atât de strâs, încât nu mă puteam împotrivi, nu Kazarinei. Dar la naiba dacă voiam să fac asta! Acum, când viața îmi trece prin fața ochilor, realizez că, inocența ei era doar o fațadă ce fu înlocuită cu adevărat ei față, adevărata ei frumusețe...

⠀⠀⠀O frumusețe prea periculoasă ca să o pot înțelege. Dar chiar și așa, prefer să rămăn un neștiutor, dar sa o admir, decât să aflu taine care îmi vor depăși înțelegerea.

⠀⠀⠀Sunt doar un om. Pot muri în câteva clipe, iar cauza morții mele stă doar la o mică distanță de mine. Trebuie să recunosc, nu am mai fost atât de aproape de a-mi pierde viața, dar în momentul de față m-aș simți eliberat să nu mai fiu. Nu am făcut nimic memorabil cu viața mea, și nici nu voi face. Poate ăsta e destinul meu de la început. Poate mi-a fost dat să am o moarte chiar fabuloasă. Ăsta ar fi singurul lucru ce a fost ieșit din comun în viața mea, singurul memorabil.

⠀⠀⠀Și totuși... cine se aștepta ca de fapt presupusa cauza a mortii mele, să fie salvarea mea? "

" Să mor aici,
În ape adânci,
Să mă înec în valuri,
Să uit de tot ce-a fost atunci
Să văd noile maluri. "

Fragment din volumul de poezii "Și mă pierd", poemul numărul 4.
Autor - Elisei Lios