Cala19ani

Gașca mea de-o noapte

Era vineri și tocmai ajunsesem acasă de la facultate. Urma weekendul, iar eu nu aveam nici cea mai vagă idee ce o să fac. Nu aveam niciun plan, așa că m-am pus să dorm câteva ore. M-am trezit abia când am auzit ușile trântindu-se, atunci mi-am dat seama că s-a întors Ada acasă.

R: Neața!

A: Iar ai dormit ca vaca. Îți dormi viața, fetițo. Te las dormind când plec la facultate, te găsesc dormind când vin de la facultate.

R: Ești geloasăăăă. Ce să îți fac eu dacă ți-a trebuit UMF? Dormeai și tu ca șefa dacă te duceai la altă facultate.

A: Lasă că ai tu grijă să dormi și pentru mine...

Eu și Ada ne tachinam non stop pe tema asta pentru că de fiecare dată ea era cea care se trezea devreme, în timp ce eu dormeam până la prânz și ajungeam de la facultate înaintea ei de fiecare dată. Pentru noi diminețile erau un adevărat coșmar, doar că în timp ce eu le evitam pe cât posibil, Ada trebuia să le facă față aproape în fiecare zi. După ce m-am întins puțin în pat, am decis să mă ridic pentru că deja mă rodea tare stomacul de foame. Am mâncat ceva și după ne-am aprins câte o țigară, gândindu-ne în același timp ce să facem weekendul ăsta.

A: Rox?

R: Umm...

A: Tu ai mai vorbit cu... ah, cum îl chema...

R: Cu cine?

A: Cu tipul din club de data trecută.

R: Ah, cu Cătălin?

A: Da. Păreau de treabă toți...

R: Da, chiar păreau. Mi-a lăsat Cătălin numărul lui de telefon. Am vorbit câteva chestii cu el și mi-a spus să dau un semn dacă vreau vreodată să vorbesc, dar nu mai vreau să mă complic, nu vreau să deprim oamenii.

A: Treaba ta, dar eu zic că merită. Pare genul căruia îi place distracția. Ce ai avea de pierdut? Ai nevoie de o aventură nevinovată să îl uiți pe maimuțoiul ăla de Ed, crede-mă...

R(râzând): O să mă mai gândesc și o să văd, deocamdată prefer să aștept. Nu mai vreau să acționez din impuls ca până acum, ai văzut de câte ori am greșit din cauza asta.

A: Hai frate, ești tânără, ce dracu?! În asta își are farmecul tinerețea, în a face chestii tâmpite, nu în a sta și a calcula fiecare pas ce trebuie făcut. Nu zic să te arunci cu capul înainte, dar nici să lași viața să treacă pe lângă tine, nu uita că ai doar una. Unde e Roxana aia care făcea orice o făcea fericită fără să se gândească la consecințe? Te-a schimbat nenorocitul ăla mai mult decât îți imaginezi tu... Dacă chiar crezi că viața fără el nu mai are niciun sens, du-te la mănăstire, draga mea, dar eu zic să îți scoți din cap ideile astea și să trăiești, să trăiești fiecare zi ca și cum ar fi ultima. Gândește-te că peste trei sau patru ani îți vei aminti de perioada asta și sunt sigură că vei regreta că nu ai profitat mai mult de tinerețe...

R(oftând): Ai dreptate, Ada... Doar că, simt nevoia să aparțin cuiva, simt nevoia să am lângă mine un om căruia să îi pese, un om care să mă iubească mai mult decât pe el... Mă doare că sunt atât de singură și mai ales că fix când am găsit și eu pe cineva pe care l-aș fi putut iubi, s-a întâmplat să fie un bou... Nu înțeleg de ce nu pot iubi un tip care mă iubește, un tip care ar face orice pentru mine. Mă oftic că am așa o atracție la idioți...

A: Suntem niște creaturi complicate, ce să faci? Dacă am reuși să ne atașăm de tipii ăia drăguți care ne cumpără flori și ciocolată și nu i-am expedia direct în friendzone, viața noastră ar fi simplă, dar banală. Nu cred că ți-ai dori o viață banală, nu?