Legendele locurilor bantuite din constanta

Vila cucoanei

Acum, casa boierească încearcă să ţină piept vitregiilor vremurilor, dar mai ales ale oamenilor, care fură cărămizi din zidurile casei. Doar cei fără căpătâi au mai trecut pragul ei. Câţiva şi-au găsit adăpost în vila care nu mai are geamuri şi nici pereţi pe alocuri. Acoperişul stă să cadă. Pe sub funinginea de pe pereţi se disting pe alocuri culori vii din fostele zugrăveli. Dacă ai curajul să urci la etaj poţi să citeşti anul începerii construcţiei - 1955 şi nişte litere slave.

Pivniţa care altădată era plină de vinuri şi de bucate alese este acum plină de gunoaie.

Casa, spun vecinii, a fost a unei mare moşiere, căreia i se zicea „cucoana". „Tot terenul ăsta de aici era al ei. Era aici viţă de vie şi livadă de pomi fructiferi", spune Dumitru Bârsan. El a locuit 11 ani în casa despre care se vorbeşte că este bântuită, până să reuşească să-şi strângă bani şi să-şi cumpere un petec de pământ la mică distanţă, unde mai apoi şi-a ridicat o casă. La acea vreme, Vila Cucoanei era naţionalizată şi el plătea chirie. Spune că atât cât a putut a întreţinut conacul. A mai schimbat lemnul pe acolo pe unde era putrezit şi a dat o mână de var.

Apoi, casa a fost abandonată. Foştii proprietari, ajunşi oameni în vârstă, retraşi la Bucureşti, şi-au redobândit casa, pe care apoi au vândut-o. Vecinii spun că noul proprietar nu a apucat să se bucure de ea pentru că a decedat. Acum, vila a rămas fratelui.