Love Stories Vol II - Amnezia

Capitol 7

Am terminat de mult curatenia si ma tot fatai pe langa sifonier,uitandu-ma la hainele ce mi le-a cumparat Maria. Nu am sa merg diseara in club,dar nu ma pot opri din a ma holba la ele si a gasi combinatii vestimentare pentru a iesi. Mi-as dori o rochie si niste sandale..
Desi o rochie mi-a cumpărat Maria, dar nu este ceea ce as imbraca în club.
Pufnesc apoi ma asez pe pat,lasandu-mi capul pe genunchi.
Pe Daniel nu l-am mai vazut de aseara,dar cand am fost in garaj,motocicleta lui era parcata la locul ei.
Probabil dormeam dusa cand a ajuns. Probabil la fel de dusa dormeam si cand a plecat,ca la masa am fost doar eu si Maria,care era extenuata si imediat a plecat iar la spital.
Oftand ma arunc pe salteaua moale,inchizand ochii.
La dracu cu toate astea! Ma smiorcai si imi plang de mila de parca asta m-ar ajuta cu ceva!
Cameron a spus ca nu mi-am pierdut memoria de tot. Doar ca..este totul in ceata,iar cand ceata se va risipi,am sa imi amintesc tot. Dar au trecut atatea luni,iar eu nu imi amintesc nimic. Doar franturi si nu le inteleg. Nu stiu in ce masura au facut parte din viata mea.
Imi scutur capul si ma ridic din pat,lasandu-mi picioarele sa alunece pe podeaua rece pana la baie.

Ma holbez la ochii odata clari si caprui,acum bulbucati si rosii ce ma privesc din oglinda,apoi ochii imi cad pe cearcanele adanci si pe buzele crapate. Parul lung si saten inchis si-a pierdut din stralucire si pare la fel de pustiu si uscat ca si mine.Pielea este alba ca de stafie si oftez indurerata. Stiu,stiu ca eu nu eram asa! Pot sa simt. Poate nu aveam viata perfecta,dar nu am fost asa.
Pana si ziua pe care am petrecut-o la lac mi se pare atat de indepartata...
Ma incrunt cand aud bazaitul telefonului. Ce naiba?!
Il iau de pe noptiera si sprancenele mi se ridica cand vad apelantul.
-Da.
-Hei! Eu acum plec de acasa spre tine.
Vocea entuziasmata a Ginei ma face sa zambesc involuntar..
-Nu sunt chiar gata. Adica abia am iesit din dus. Dar ma imbrac in 5 minute.
-Ok. In 15 minute sunt la tine.
-Stai asa! Unde mergem? O intreb repede.
-O sa vezi!
Si imi inchide telefonul,lasandu-ma sa ma holbez ca idioata la ecranul stins.
Hm..
Ma indrept spre dulap,tragand cu ochiul afara. Inca este soare,dar nu stiu cat de cald.
Asa ca imi iau colantii negri,bustiera si un tricou lalai tot negru.
Ma incalt cu bocancii si ma uit la reflexia mea din geam. Si oftez.
Sunt alba ca varul si cu cearcane pana aproape de obraji. Sunt praf!
Scotocesc dupa gentuta in care am pus fardurile pe care mi le-a luat Maria si ma indrept spre baie. Trebuie sa imi refac putin fata.
Scot fondul de ten,anticearcanul,blushul si rimelul. E de ajuns. Sper.

Cand telefonul imi vibreaza din nou,aproape imi trasez conturul ochilor pana pe tample. Pufnesc enervata si raspund fara sa ma uit,stiind deja cine ma suna.
-Cobor acum!
-O-ok! Te astept atunci.
Imi raspunde Gina si inchid telefonul. Termin de dat cu dermatograf,apoi cu un balsam de buze si cobor,luandu-mi hanoracul din mers.
Abia cand ajung pe ultima treapta a scarilor ma uit la hanorac. Si respir usurata.
Este cel cu gluga mare. Pe care mi-o pot trage pe ochi.
Imbrac hanoracul in graba,imi trag gluga pe ochi si ies din casa incercand sa merg nonsalant,chiar daca imi vine sa topai si sa chitai pana la masina Ginei.
Nu mai stau in casa! M-am machiat! Iu-huu!

Muzica bubuie usor dinspre masina Ginei,facandu-i caroseria sa zangane. Ii cercetez masina,observand pentru prima data marca ei. Ieri nu am fost atenta la ea.
Este un Seat Leon,negru,cu geamurile fumurii. Frumos.
Deschid portiera si ii zambesc Ginei cu gura pana la urechi dupa ce ma arunc in scaun.
Spranceana ei se ridica cand ma vede si chicotesc,lasandu-mi capul pe tetiera rosie din piele. Ca si restul interiorului.
-Ce-i cu tine atat de sobra? Ma intreaba ea in timp ce pleaca de pe loc,masina alunecand pe sosea,iar copacii invartindu-se pe langa noi.
-Pai nu stiam unde mergem,asa ca m-am imbracat lejer.
Nu ca as avea prea multe haine..
Zambesc usor doar cu buzele,lasand ochii sa rataceasca aiurea pe geam.
Chiar daca ma simt bine cu Gina si cred ca este o persoana buna,mi-e dor de... ah! Imi sta pe limba si imediat gandul imi fuge,lasandu-ma iar cu ochii in soare si incompleta.
-Si? Imi spui unde mergem? O intreb din nou intorcandu-ma cu fata spre ea.
-O sa vezi. Ajungem imediat. Imi zambeste,apoi isi concentreaza atentia la drum. Nu ca ar avea nevoie sa se concentreze. Este pur si simplu un drum asfaltat,intins.
Imi dau ochii peste cap si imi indrept atentia din nou spre geam.
Entuziasmul ce pusese stapanire pe mine s-a dus,lasandu-ma iar singura cu gandurile mele.
Oare la mine acasa aveam si eu masina? Aveam o gramada de prieteni? Aveam o viata sociala? Aveam de fapt,o viata?

Cladirile au luat locul copacilor,iar acum realizez,dupa mult timp,ca suntem intr-un oras,cu semafoare,magazine,chiar si sens giratoriu.
Imi las gluga jos de pe cap cand o simt sufocandu-ma.
Gina conduce pierduta in ganduri si am timp sa o studiez. Poate reusesc sa imi dau seama unde mergem.
Dar stilul ei este apropiat de al meu,doar ca ea are blugi negri rupti in genunchi,o camasa in carouri rosu cu negru,o jacheta de piele si bocanci. Ochii ii are conturati cu dermatograf si ma trezesc zambind cand observ cat de apropiate la stil suntem.
-Ce-i? Ma intreaba ea mijindu-si ochii cand observa intr-un final ca ma holbez la ea ca o hartuitoare.
-Suntem machiate la fel. Imi ridic sprancenele sugestiv iar ea incepe sa rada.
-Da! Chiar ai dreptate. Surorile Sister!
Ma incrunt neintelegand,dar o las asa.
Low a lui Flo-Rida bubuie usor,cu un bas fin,facandu-mi pielea sa se furnice. O energie nebuna pune stapanire pe mine si intind mana spre casetofon,dand volumul mai tare.
Gina incepe sa rada si amandoua ne lasam purtate de melodie,fiecare bataindu-se cat ii permite spatiul.
Melodia se termina iar Gina o pune din nou,facandu-mi cu ochiul.
Zaresc pancarta cu iesirea din Zedenick si ma uit stupefiata pe geam. Nici nu am anuntat-o pe Maria ca plec. Nu cred ca se intoarce curand de la spital,dar totusi..
Gina vireaza la dreapta aproape aruncandu-ma in geam. Ce dracu e asta?
-Ce faci? O intreb mirata,uitandu-ma ba la straduta pe care am intrat,ba la ea.
-O sa vezi! Imi spune ranjind.
Clatin din cap,uitandu-ma imprejur,la peisaj.
O strada goala,pustie,ca si restul Germaniei de altfel. Ori i-a speriat Hitler prea tare si au fugit,ori sunt morti majoritatea. Nu pot sa cred ca este totul atat de pustiu. Cand vezi o persoana pe strada este o minune.
Imi mijesc ochii si observ in departare niste cladiri. Evident parasite. Ce Dumnezeu cautam aici?!
-Gina..ce cautam aici? Imi inghit nodul din gat si ma uit spre roscata suspicioasa. Nu pare un loc pe care sa-l frecventezi.
-Ai sa vezi! Imi raspunde zambind,apoi apasa acceleratia azvarlindu-ma in scaun. Imi simt stomacul lipit de sira spinarii,iar inima imi bate in gat.
Ok! Senzatia imi place,dar mi-ar place mai mult daca as stii ce cautam aici.
Inchid ochii o secunda,iar senzatia este de nedescris. Ma simt de parca zbor.