Capitolul XIII:"De ce am ajuns în halul ăsta?"

23 1 2
                                    

-Eşti bine?
-Nu am nimic.
-Starea ta fizică spune altceva.
-Mă vezi în picioare?
-Da.
-Atunci sunt bine.
-Te rog nu te comporta aşa!
-Cum mă comport?
-Eşti rece cu mine,cu toată lumea.
-Lasă-mă în pace să mă odihnesc...
-Tu nu eşti ea! Nu e vina ta,nici ai ei! De ce nu poți să înțelegi?
-Eu sunt eu,dar blestemată să o am în jurul meu, să o ascult,să fiu manipulată de ea.
-Nu te mai cunosc.
-Bine faci.Nici nu mai doresc pe nimeni lângă mine. Întrebarea este:eu  sunt cea care s-a schimbat?
-Da. Eu sunt acelaşi. Acum dai semne că delirezi.
-Ba nu. Sunt întreagă la cap.
-Segur. Îmi pare rău pentru ce am să fac. Este pentru binele tău...


***

Lăsată singură,într-o cameră albă cu o lumină orbitoare şi legată cu o cămașă cu un alb murdar.
- DE CE M-AI TRIMIS LA NEBUNI!
O voce groasă se aude de după uşă:
-Fă linişte şi nu mai vorbi singură!

Merit să fiu tratată aşa...Sunt un gunoi,nu merit nimic. Dezamagesc multi şi nimeni nu mă doreşte.
Aşa a fost scris să îmi fie...singură.
Nu mai am pe nimeni. Să stai să priveşti un tavan,verificând ce ai făcut de cum am ajuns așa. Cum am ajuns în halul ăsta. O javră inutilă aruncată de oameni ca pe un obiect folosit? M-am săturat să am in jur oameni falşi,să stea cu mine şi apoi să își arate fața adevărată şi să mă lase...singură. URĂSC CUVANTUL ĂSTA!!

 






















Mai bine mor odată





Cine sunt eu cu adevărat?(volumul II)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum