Capitolul 1

13.9K 461 30
                                    

Razele soarelui intra pe fereastra mangaindu-mi fata. Ma ridic din pat si ma ui la ceasul digital de pe noptiera. 7:58. E asta e.

Stai stai stai. Deruleaza! 7:58? Am incurcat-o. O sa intarzi la scoala. Din prima zi.

Ma imbrac in graba. Ma incalt cu tenesii mei vechi si ies grabita pe usa. Cobor la parter de unde iau un mar din fructiera si ies pe usa. Fug spre statia de autobuz. Observ ca autobuzul nu a plecat. Sar in el si ma asez la locul meu obisnuit.

Autobuzul ajunge la scoala si cobor grabita. Merg spre prima clasa unde am ora. Intru gata sa imi zic scuza dar observ ca profesoara de istorie nu a venit.

Ma saz in ultima banca si astept profesoara. In fata mea o fata cu parul verde vorbeste cu o fata blonda. Blonda se intoarce pa mine la banca si ma intraba:

-Buna! Eu sunt Tareeia. Imi poti spune Ree. Esti noua am dreptate?

-Pai...eu da. Nu cunosc pe nimeni.

-Ei acum ma sti pe mine. Iar ea este Lee. Este cea mai buna prietena a mea. Pe tine cum te cheama?

-Madeea Faith  Colin. Dar lumea imi spune Deeix.

Profesoara intra in clasa iar blonda se intoarce la banca ei. Aceasta face prezenta dar nici nu observa ca eu sunt noua aici si sare direct la lectia ei. Satul medieval.

Cand am vazut titlul am inceput sa chitai in sinea mea. Adoar perioada medievala. Mereu am vrut sa fiu o taranca din acele vremuri. Si da o taranca nu o printese plina de ifose si reprosuri.

Am ales sa imi notez cu mare atentie in agenda tot ce auzeam de la profesoara. Ora se termina repede iar clopotelul suna cu disperare.

Fata cu parul verde. Lee parca ma opreste in clasa dupa ce toti ies. Inclusiv profesoara. Look-ul ei gothic ma cam speria.

-Eu sunt Lee. Sunt colega ta binenteles. Eu si Tee suntem cele mai bune prietene. Tu esti Madeea nu? Deeix am uita. Pare a fi un nume super pentru tine. Oricum diseara la ora 17 sa fi acici.

Spune si imi intinde un biletel pe care era o adresa. Probabil adresa ei. Bag biletul in buzunar si plec spre urmatoarea ora.

******

Ziua trece destul de repede iar eu ma inderept spre casa. Pe partea opusa mie observ o umbra in plina zi. Cred ca sunt nebuna. Umbra se apropie de mine rapid. O masina trece cu viteza iar umbra zboara la cativa metri in aer. Alerg speriata spre locul unde umbra a aterizat dar nu vad absolut nimic.

Ma ridic si plec buimaca spre casa. In drumul meu tot felul de soapte neinteselese aud.

Te iubesc

-Cine esti ai ce vrei?

Nu e timpul ca tu sa afli.

-Ce sa aflu? Pff bine acum chiar sunt nebuna. Ma cert cu mine.

Nu esti nebuna

Alerg spre casa speriata si confuza.

Mama si tata nu sunt acasa ca de obicei. Biletul de pe frigider confirmandu-mi acest lucru.

Urc in camera mea si ma apuc de teme. Adorm cu gandul la ziua de azi si ma pregatesc sa fiu traumatizata maine de profesorii mei cei noi.

A mea!!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum