Orle ✔

30

*capitol lung*

Era dimineață. Trebuia sa merg la cursuri însă eram prea deprimata ca sa mă mișc ,chiar dacă as fi fost plătită nu m-as fi ridicat din pat.

Timp de zece minute fata mea a fost acoperita de claia de par ce se revărsa din cocul improvizat de seara trecuta.

M-am ridicat în şezut și mi-am pus picioarele turcește. M-am frecat la ochi apoi am revenit la poziția mea garbovita de dinainte.

Mi-am întins mâinile și picioarele și acestea trosneau din toate incheieturile.

Mi-am îndesat papucii în picioare și am început sa mă târăsc pana la ușă pentru ca, se pare ca cineva își dorea sa îmi strice somnul de care nu am parte zilnic. Cineva suna isistent la ușă și cel mai probabil aștepta să îi deschid din prima. La mine nu prea merge așa.

Am deschis ușa de la camera mea și soneria se auzea tot mai tare. Sunetul acela îmi zgâria timpanele. Arătam de parcă n-am dormit de zile bune. Machiajul de la ochii mei era întins pe toată fata, parul meu arata ca un cuib de păsări și mergeam de parcă aveam toate cartilajele rupte.

Am deschis ușa și am lăsat ca lumina soarelui sa pătrundă în toată încăperea ce arata ca o peșteră nepatrunsa de om.

Am mijit ochii la persoana care mi-a stricat somnul și am încercat sa îmi dau seama cine este dar ochii mei orbeau din cauza luminii.

Stamina: Cine ești și ce vrei?

M-am frecat la ochi așteptând un răspuns nenorocit pentru fapta asta mai mult decât idioata.

Orle: Nu mă mira ca nu mă vezi! Ai machiaj și prin ochi.

Stamina: Măcar la mine în cap nu bate crivățul...

M-am frecat din nou la ochi lasandu-i spațiu sa intre în casa. Asteptam să își facă bagajele și sa se care.

Orle: N-ai electricitate sau te prefaci ca ești liliac?

Stamina: Tu ești aici ca sa mă enervezi sau ca sa iti iei bagajele și sa te cari odată?

Orle: Eu sunt cel care pune întrebări.

Stamina: Iar eu sunt cea care te va da afară.

Nu aveam chef de el și nici de atitudinea lui. Cel mai probabil îl voi lua la bătaie.

Orle: Ce dracului ai?

Stamina: Tot pe mine mă întreb ce am?

Orle: Par eu ca am plâns toată noaptea uitandu-ma la telenovele și băgând în mine ciocolata ca spartul?

Stamina: Dacă ai de gând sa mă bați la cap, eu o sa mă duc sa mă culc. N-am chef de rahaturile tale inutile.

Orle: De buzele mele aveai nevoie.

Chiar dacă vederea mea era în ceata, juram pe ce era mai sfânt ca zâmbea ca un drac.

Stamina: Aveam.

Orle: Și acum nu mai ai?

Am de gând sa îi stric buna dispoziție cu adevărul. 

Stamina: Nu.

Orle: Vrei sa vorbim puțin?

Deja nu îi mai mergea cu mine. Devenea insuportabil și mă abțin cât de mult pot sa nu îl iau la bătaie.

M-am dus în camera mea trântind ușa. El a rămas jos, cel mai probabil uitandu-se în gol și zâmbind ca un dobitoc la podea.

După cinci minute am vrut sa realizeze ca eu chiar voiam sa plece și sa își vadă de ale lui.

Am urlat la el din camera mea.

Stamina: Geamantanele te așteaptă în camera în care stăteai! Ai face bine sa termini împachetările azi pentru ca am o colega noua de apartament.

Cu asta sper ca i-am închis gura.

Pa, Orle! Ne luam rămas bun!

Eșec după eșec.
Va place ceva sau mă luați la mișto?  :))

Vouă chiar va place? 

Credeți ca reacționează bine Stamina?

Vreți un capitol din perspectiva lui Orle?