31

1.5K 182 89
                                    

* Un mic anunț,  nu o sa mai pot sa postez zilele astea...
Astăzi este ultima zi.
Saptamana asta a fost plina de teste și lucrări și ascultări și nu am timp de scris. Azi și mâine o sa dau teste după teste. Și îmi e frica, adică am de învățat la prea multe materii odată și mda. Sper ca mă înțelegeți și o sa revin în forță cu niște idei bune pentru carte. Mulțumesc pentru înțelegere. *

_comentați la pasaje_

Orle P.O.V

Puteam sa jur ca își bate joc de mine. Nu mă poate lăsa...Este imposibil.

Mă gonește pur și simplu de acasă. Vrea sa plec și sa nu mă mai vadă. O înțeleg...Sunt un dobitoc. Ce a făcut ea pentru mine nu ar fi făcut nimeni nici măcar plătit.

Oamenii sunt atât de răi. Pur și simplu vor numai sa profite de cei slabi și buni. Fiecare privire de la alți oameni este plina de venin și ură.

Am o personalitate multipla. Sunt trei de Orle în mine. Cel rău, cel copilăros și cel care vrea sa se duca...sa dispară odată. 

Stamina m-a înțeles mereu chiar dacă a fost prea grijulie cu mine în perioada în care as fi luat orice de pe jos și mi-as fi băgat în gura.

Îmi pare rău că o chinui și ca îi ofer durere, dar orice as face reușesc sa fac intr-un fel sa fim răniți împreună. 

Știu ca am adus-o în stadiul în care n-ar da doi bani pe mine și m-ar scuipa intre ochi cu dispreț, însă știu ca încă mă iubește. O iubesc și nu pot sa neg asta. Sunt doar un dobitoc care se hrănește cu durere. Durerea altora pentru mine este imunitate.

Însă, durerea Staminei, mă face și pe mine sa plâng la fel ca și ea.

Am preferat sa intru la ea în camera și sa îi vorbesc dar ușa era închisă.

Stamina: Ai greșit camera.

Orle: Dacă as fi greșit nu as mai fi insistat.

Stamina: Îmi pare rău de tine. Pe deasupra mai ești și prost.

Orle: Poți sa încetezi pentru o secunda și sa îmi deschizi dracului ușa?

Am urlat. Deja calmul meu se ducea dracului.

Stamina: Nu vreau. Urla cât vrei.

Orle: O sparg dacă nu o deschizi.

Stamina: Fa ce vrei!

În momentul în care ea mi-a spus asta am dat cu putere un șut în ușă și aceasta s-a rupt.

Orle: Tu ai ușa din carton de se rupe așa repede?

Stamina: Tu ai creierul făcut dintr-o punga de ești atât de dobitoc? 

Am intrat peste ea în camera apucand-o de braț destul de violent.

Ea mi-a dat o palma peste ochi cu cealaltă mana a ei.

Stamina: Da-mi drumul, idiotule! Mă doare!

Orle: Și pe mine mă doare, sa știi!

Am dat cu pumnul în piept în zona inimii.

Stamina: Tot pe tine te doare? Tot pe tine? Mă săruți și faci ce vrei din mine iar apoi zici ca nu-s iubita ta! Ești un dobitoc! Un om fără mila! Îți bați doar joc de mine, mă manipulezi și mă folosești!

A spus toate astea cu lacrimi în ochi eliberandu-se din strânsoarea mea. A urlat la mine cu durere în glas.

A plecat, a ieșit din apartament. S-a dus...

Mâine nu o sa mai exist...

Orle ✔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum