Damaged(H.S. fan fiction)Română

Harry (Prolog)

■Harry■

Nu e ca şi cum ar fi trebuit sa ma îndragostesc de ea . Cred ca este evident ca nu ar fi trebuit , dar totuşi . A fost chiar inevitabil sa nu ma îndragostesc , nu dupa tot timpul pe care l-am petrecut împreunã ; sau ar trebui sa spun datile în care a trebuit  sa fac un efort atât de mare pentru a o tine alaturi de mine , împotriva vointei sale . Totuşi cred ca i-a plãcut ; ea chiar a râs de câteva ori, ochii i-au stralucit , cred. Nu e vina mea , nu ştiu, s-a întâmplat aşa şi cu siguranta nu am fost suficient de pregãtit pentru o fatã ca ea . Iar ea nu a fost pregãtitã, şi probabil nu va fii niciodatã ,dar existã o multime de motive pentru care este aşa cum este .

Nici mãcar nu îmi închipui cã vreodatã îşi va schimba gândirea.Dacã nu am fãcut-o pânã acum nu o voi mai face niciodatã ,sau cel putin nu în viitorul apropiat . Am fãcut deja greseala de a încerca sã o schimb ,iar asta nu s-a terminat deloc bine . Nici o încercare nu a mers , ca sã fiu sincer . Probabil , doar am crezut cã o voi putea ajuta sã îşi dea personalitatea cea rea departe şi sã o aducã  pe cea bunã la suprafatã.

Ei bine , am greşit .

Vreau sã spun cã a avut momente din acelea , dar au fost atât de rare încât mã întreb dacã chiar s-au întâmplat . Câteodatã ajung sã ma gândesc cã totul a fost doar un vis , toate acele lucruri bune , ştii? Nu te simţi tocmai bine când realizezi că nu poţi face nimic pentru persoana pe care ţi-o doreşti atât de mult . Este teribil . Am fost atât de naiv încât să cred că se întâmpla ceva ce am putea face defapt pentru ea . Tot ce am făcut a fost să mă îndrăgostesc rău de tot de o fată enervantă şi încrezută . Mi-am pierdut ,timpul , somnul,raţiunea şi pentru ce? Nimic înafară de puţină băutură şi râsete de-a lungul nopţii , urmat de nişte scuze rapide şi paşii cu care fugea afară pe uşă .

Încă nu mă puteam opri să nu mă gândesc la acel zâmbet distrus care niciodată nu i-a atins ochii,acei ochi albaştri . Nu mă puteam opri să mă gândesc la moliciunea pielii ei , fiecare moment spontan în care ea îmi permitea să o ating .Presupun că acele furnicături nu au fost nimic , dar un sentiment mi-a spus că trebuie să fim împreună ,dar nu suntem,este foarte limpede,ca şi cristalul .

De la început m-a avertizat , mi-a spus să nu mă apropii de ea, iar eu nu a trebuit decât să cresc mândru alături de ea . Dar am făcut-o , şi cu siguranţă ar trebui să-mi dea o palmă acum . Probabil ar afecta mai puţin sentimentul de a nu o vedea . Ştiind că ea îşi trăia viaţa de parcă nu aş fi fost  parte din aceasta,nu doar o parte .Adevărul este că ei nu îi păsa.Niciodată nu i-a păsat şi niciodată nu-i va păsa.Şi adânc în sufletul meu ştiu asta.Dar tot cred că pot face ceva să schimb lucrul acesta . Adevărul fie spus, dacă aş fii întâlnit-o înainte , ceva ar fi putut să se întâmple.Dra nu am întâlnit-o şi încă insist pe ceva care nu duce nicăieri.

Dar pe naiba,mi-aş dori să pot să-mi înfăşur braţele în jurul său şi să o îmbrăţişez în timpul somnului în fiecare noapte.Mi-aş dori să-i sărut buzele şă să-i cânt cântece de dragoste de fiecare dată când se supără ca şi cum este pe cale să se despartă . Şi ştiu-Dumenzeule,cum ştiu-Cât de des se simte aşa.Şi mi-aş dori să o trezesc cu săruturi şi s-o gâdil doar ca să o văd zâmbind . La sfârşit mi-aş dori să o urăsc pentru câte mi-a făcut,doar că nu pot . Nu pot să mă gândesc la ea şi să fiu supărat în acelaşi timp , nu îmi pare rău de tot timpul petrecut cu ea.Nu regret ziua în care am întâlnit-o , pentru că , continui să sper că o voi avea. Conştinţa mea îmi spune că nu se va întâmpla şi că 99% îmi va răni inima,dar acel 1 % îmi spune că vreau să fie a mea mai mult decât am vrut o persoană înainte . 

Se simte aşa de intens când realizezi că nu te poţi opri pe tine însuţi din a merge înainte , afundându-te tot mai mult în fiecare zi . Sunt îndrăgostit . Înnebunesc.Viaţa mea nu mai are importanţă.Toate planurile pe care le-am avutpentru viitor,toate lucrurile care le-am planificat,pentru a studia,pentru a realiza , nu mai contează.Am nevoie de ea.Şi aici este ceva ce nu pot nega . Aş putea să mă mint pe mine însumi , dar de fiecare dată când mă uit în oglindă , văd goliciunea din ochii mei şi ştiu şi de ce : Din cauza ei.Şi dacă aş avea altă părere ,probabil nu m-aş simţi bine cu durerea de a mă gândi la ea în fiecare secundă a zilei.Sunt aşa de aprofundat de acest sentiment şi nu pot lăsa asta.Nu m-am îndrăgostit niciodată aşa de tare şi am nevoie de această durere ca să ştiu cp sunt în viaţă.Mă face să mă simt că trăiesc din nou.Cel mai rău sentiment pe care l-am simţit , dar oricum .

Nu îi voi schimba gândirea.Dar fără îndoială o voi face mereu a mea.Dacă acest efort este singura cale de a o ţine în viaţa mea.O voi face . 

Nu sunt deasupra ei. Normal că nu sunt şi oricine de lângă mine ştie asta,dar nu pare să le pese , nu par să înţeleagă ce se întâmplă cu mine , ei nu vor să mă ajute , preferă să pretindă că ea nu există, pentru că tot ce încearcă să facă este să mă corupă să cred că ea este o greseală,că este o parte a vieţii mele care nu a existat . Vor să cred că toate lucrurile prin care am trecut cu ea , din cauza ei nu au existat . Dar au existat . Şi aşteptând sau nu,nu o pot lăsa să plece ,nu pot lăsa totul în urmă. Pentru că am nevoie de ea.Am nevoie de Scarlett.M-aş îndrăgosti de ea.

Sau poate...

Iaii.

În sfârşit am terminat acest capitol.Sper să vă placă cum am tradus  :o3