Voi râdeţi. Eu plâng.

Emo

Emo. Am auzit multe persoane spunând că sunt "emo".
Dragii mei ! Nu sunteți emo dacă aveți unghiile vopsite în negru. Nu sunteți emo dacă aveți chiloți negri.
Emo nu sunt doar haine negre, ăla se numește DOLIU.

O persoană emo gândește altfel.
Se comporta altfel.
Face totul mai altfel...

Cel mai des cuvântul emo este asociat cu o pereche de blugi strâmți și o parte din păr, breton, așezată pe unul sau ambii ochi.
Și până la urmă "emo" este și o categorie a muzicii contemporane.

Emo are și câteva etape.
Nu poți deveni o persoană emo doar fiindca asculți acele melodii.
Persoanele emo (cele emo !) chiar port haine negre și se comport altfel, dar mie îmi place.
Depresia, auto-vătămarea și multe altele fac parte din cuvântul emo.

Eu am cunoscut și am vorbit cu o persoană emo. (Emo ! Nu obosiți dintre aceia.)
Am fost într-o excursie cu mătușa și alte rude la munte.
Seara, înainte să adormim eu am ieșit afară, erau câteva leagăne și măsuțe acolo, am observat o fată. Era frumoasă.
Era emo. Am vorbit cu ea. Ne-am înțeles foarte bine...
Mi-a spus cum a devenit emo.
"Am început de la depresie, m-am îndepărtat de toți pe cei care-i iubeam. Nu dintr-o dată.
Am iubit. I-am iubit și eu cândva."
Și-a scos un laser cu lanternă mi-a arătat câteva tăieturi de pe brațul drept.
S-a uitat și pe mâna mea.
"-Nu am pe mâna dreaptă.
- Dar stânga ?
- SelfHarm."
M-a îmbrățișat.