Voi râdeţi. Eu plâng.

Renunț

18.Ianuarie.2017
Am decis să renunț.
Pur și simplu nu mai pot să lupt cu nimeni și nimic.
Mă doare extrem de rău să știu că lupt degeaba.
Că voi eșua din nou.

20.Ianuarie.2017
Am încercat să-mi fac prieteni.
Acum renunț ! Nu am voie și mă doare să știu asta.
Nu pot... Eu vreau dar nu am voie.
Așa că renunț...

Îmi pare rău, iertați-mă.
Îmi sunteţi foarte apropiaţi.
Îmi sunteți perfecţi...
Dar psihicul ţăranilor este înapoiat, dacă vorbeşti cu un băiat nu înseamnă că și sunteți împreună.

Azi după ce-am vorbit, după ce ne-am spus "Pa !", după ce ne-am îmbrăţişat, am mers în clasă şi am fost întrebată "Ce-ai păţit ?" cu lacrimi în ochi am zis "Nimic...", m-am întors pe călcâie, am tras aer în piept şi am început să plâng și mai rău, am ieşit afară...
Simţeam că rămân fără aer. M-am liniştit puţin şi am plecat în clasă.
Urcam scările şi strângeam din dinţi ca să nu încep să plâng mai rău.
Am ajuns în clasă, au venit Dragoş şi Cristi.
Când l-am văzut că mă ia în braţe şi când m-a întrebat "Eşti bine ?" am simţit că intru în întuneric şi nu voiam să se mai termine...
I-am zis pa...
Vă rog iertaţi-mă...
Vă rog !
Ştiţi că nu e vina nimănui, de fapt e a mea că nu am reuşit să spun ce însemnaţi voi pentru mine.