Assassina cu sange pur\\Finalizata\\

Capitolul 5

  Mi-a dat jos rochia si...miia agatat mainiile de niste catuse care ieseau din tavan.

  Ma durea foarte tare dar nu puteam face nimic.

  Apoi mi-a adus un material negru cu care mia legat ochii.

  -Imi pare rau Megan dar trebuie sa fi pedepsita....

  Si se intoarce inapoi cu un bici la cum parea era un bici cred desii sper sa ma insel.

  -La fiecare lovitura iti vei cere scuze!spune el si incepe sa ma loveasca.

  -Imi pare rau!strig si mai primesc o lovitura si inca una si inca una....

  ***

  Dupa ce am primit destul de multe lovituri incat mi-au dat lacrimiile el s-a oprit,mi-a dezlegat ochii m-a luat din catuse in brate nemaiavand forta sa merg.

  A iesit din camera di am intrat in camera frumoasa de mai devreme.

  M-a pus pe pat si a inceput sa imi dezinfecteze raniile eu tipand de durere tot spatele imi era plin de sange.

  Pana la urma a terminat si ma luat in brate.

  -De ce ai fugit?Nu...mai intai descarcate....spune el eu incepand sa plang pe umarul lui stiu ca am vrut sa fiu tare dar chiar simt nevoia sa ma descarc de tot si de toate in momentul asta.

  James

  Pana la urma a adormit plangand.Vrea sa para tare dar a trecut prin prea multe pentru varsta ei.

  Am luat-o si am pus-o in pat invelindo cu o patura pufoasa si lasand-o sa se odihneasca.

  Trebuie sa vorbesc cu Mark sa ii faca o zgarda mai complicat de descifrat!

  -Hei amice!

  -Hei am auzit ca a evadat fata de care ai grija ai prins-o cumva?

  -Da...In legatura cu asta...

  -Vrei sa iti fac o zgarda pentru ea ca sa nu o mai poata descifra?Mam ocupat si de asta va ajunge la tine curand!

  -Te te gandesti la toate!Mersi frate!

  -Asta e datoria mea mai vorbim!

  Megan

  M-am trezit si primul lucru pe care l-am observat a fost o zgarda mult mai complexa.

  Am inceput sa trag de ea dar nici nu se clintea.

  -Mai bine ai renunta la idee!spune James intrand in camera cu o tava cu mancare.

  Eu ascunzandu-ma in patura rusinata dandu-mi seama ca inca sunt goala.

  El se uita la mine zambind la fel de superior ca si in totdeauna.

  -Esti asa o copila....suspina el iar eu ma incrunt.

  -Ce vrea sa insemne asta?!spun incruntata.

  -Exect ceea ce reflecta!Acum mananca!

  -Nu...spun ascunzandu-ma si mai tare sub plapuma.

  -Ai pierdut destul de mult sange asa ca trebuie sa mananci!spune el serios.

  Dar eu doar dau din cap in semn negativ. Atunci el se enerveaza si imi da chiar el de mancare.

  ***

  Pana la urma mi-a dat niste haine cu care m-am imbracat, si ne-am urcat in masina indreptamdu-ne dinnou spre academie.

  Cand am ajuns era deja tarziu.