Why me ?

Cutia Pandorei

Jake privea copacii inalti si fara viata din jurul lui parca hipnotizat.

-Jake trebuie sa ne grabim, Daemon isi va da seama in orice moment ca am ...

-Se pare ca micutul soricel a scapat din cusca. Hmm credeam ca Daemon s-a ocupat de tine.

Vocea de femeie care venea spre mine nu imi era cunoscuta, ma intorc derutata si o privesc. De fapt nu stiu pe cine privesc mai exact pentru ca in fata mea eram chiar eu. Mirata ma apropii de ea.

-Imposibil, dar asta sunt .. eu.

-Ai fost tu scumpo, acum corpul tau imi apartine mie.

Clipesc de cateva ori insa nu imi pot lua privirea de la ochii ei care erau albastrii. Ochii mei sunt caprui, nu inteleg ce se intampla aici.

-Si cine esti tu mai exact?

-Ce nepoliticos din partea mea, eu sunt Pandora, iubita lui Daemon, cel care m-a readus la viata din morti.

Atunci am simtit cum un foc imi mistue sufletul. Dau din cap negativ.

-Nu, este imposibil, nu cred, nu te cred ..

-Nu crezi ceea ce este in fata ta?

-Pandora!

Se aude vocea joasa a lui Daemon.

-Ce faci aici, spune el.

-Am venit sa privesc natura, lumea s-a schimbat destul de mult de acum cateva secole.

-Si tu la fel, spune cu un zambet sarcastic.

Dupa ce o analizeaza isi muta privirea spre mine, era vizibil incordat, dar de ce?

-Cum ai reusit sa imi pacalesti demonii sa te lase sa iesi?

-Am avut un mic ajutor din partea ta.

-A mea, spune zambind.

Fac un gest scurt cu mana pentru a-mi desface jacheta insa ma prinde de incheietura si se uita cu coada ochiului spre pandora ingrijorat. Insa ea se uita la Jake cu incantare.

-Mi-ai sigilat sufletul nu ca sa imi faci rau ci ca sa ma protejezi de creaturile tale, am dreptate. Cat timp am pentagrama ta nimic nu ma poate rani. Ii spun in soapta.

-Taci, imi spune incet.

-Iubita ta nu stie asta asa-i? Spun in timp ce il indepartez, iar el imi da drumul mainii.

-Uite, stiu ca nimic nu scuza ceea ce am facut, insa nu am timp sa iti explic.

Pentru prima oara parea ingrijorat, ce se intampla cu el?

-Ce sa imi explici Daemon, m-ai omorat aruncandu-ma intr-o lume paralela doar ca sa iti reinvii iubita ca sa traiesti cu ea vesnic, am omis ceva.

-Nimic nu este ceea ce pare a fi, .... am facut-o sa te protejez.

-Oh si te astepti la multumiri pentru asta, spun eu tipand.

Se pare ca i-am atras atentia Pandorei care se indreapta cu pasi lenti spre noi. 

-Hmm ce se intampla? Spune ea nedumerita.

-Nimic, noi avem treaba si trebuie sa plecam.

-Oh asa repede si cu micutii soricei ce facem.

-Nu vor supravietui o secunda aici, lumea muritorilor e mai plina de rau decat orice.

-Mare dreptate ai, spune in timp ce il ia in brate si il saruta incet pe buze.

Am simtit cum obrajii imi iau foc si un val de furie imi inunda corpul. Inainte de a se indeparta de noi o apuc pe Pandora de brat si o privesc direct in ochii spunandu-i.