Pot paria, dar ce câştig? ♡Terminată♡

Nu vrei să ştii!

Şi i-a aparut  un   zâmbet în colțul guri.
 -Nu sunt mândră să ştii.
 -Eu sunt.
M-am uitat ciudat la el.
-Ai apărat ce iubeşti, şi sunt mândru de tine.
L-am sărutat uşor.
-Tu, de asta m-ai apărat în club?
-Da, pentru că te iubesc.
Îl sărut, uşor uşor, mă las peste el  ajungând  întinşi pe iarbă, îmi pune mâna pe spate şi mă sărută uşor, eu îi pun mâna pe abdomen,deodată se văd nişte lumini de poliție. Ne ridicăm.
  -Ar trebui să mergem, mâine am şcoală.
  -Ok.
Ma sărutat scurt.
  -Noapte bună iubita mea.
  -Noapte bună iubitul meu.
Am urcat în maşini şi am plecat, fiecare spre casa lui. Când am ajuns, acasă mama era în bucătărie am luat şi buchetul de flori pe care mi la dat Mat de ziua mea la cursă.
  -Cum e Alex?
  -A ieşit din comă, am vorbit cu el.
  -Ce bine, îmi făceam atâtea griji.
Mama sa uitat ciudat la mine.
  -De ce ai sânge pe mâini? Eşti rănită?
  -Nu sunt rănită mamă.
  -Atunci?... Ai bătut pe cineva?
  -Da mamă!
Mama sa uitat la mine.
  -Am bătut-o pe cea care i-a făcut rău lui Alex.
Nu ştia ce să spună, a spus doar.
  -Dar tu nu eşti asa.
-Da mamă, nu sunt dar Alex era să moară.
Mama nu a zis nimic.
-Merg să fac un duş.
Am urcat în camera mea, am pus florile în vază şi m-am băgat sub duş, lăsând apa să curgă peste trupul meu obosit. Involuntar am început să plâng. Sufletul meu era prea încărcat. Am stat cam o oră plângând sub duş, îmi pun prosopul pe mine şi când ies, pe patul meu era Mat.
  -Ce cauți aici?
Aveam ochii roşi de la plâns şi vorbeam greu.
  - Te-am sunat de 20 de ori şi ți-am dat mesaje. Mă gândeam că ai pățit ceva.
  -Sunt bine.
Am mers la dulap să îmi iau haine, deodată simt cum ajunge în spatele meu mă prinde cu o mână de talie şi mă sărută pe gât.
  -Nu eşti deloc bine.
Aveam lacrimi în ochii, m-am întors spre el şi l-am îmbrățişat.
  -E  prea greu. Nu mai pot.
Am început să plâng foarte tare.
  -Ce sa întâmplat Larisa?
  -Totul... Eduard,Alex, Lisa.
M-am uitat la el.
 -Tu.
Ma luat de mână şi ma pus pe pat.
  -Calmeazăte.
  -Tot ce sa întâmplat cu Eduard... E prea greu să uit.. a fost primul, şi chiar lam iubit...
Mat se uita la mine şi nu ştia ce să spună.
  -Şi Lisa, a fost prima pe care am bătuto.
  -La cum ai bătuto, mie cam greu să cred.
A zâmbit.
  -Larisa nu îți cer să uiți, vreau doar să te văd fericită.
Mă uitam în ochii lui şi parcă totul era un vis.
  -Ai spus ca totul e complicat, şi m-ai inclus şi pe mine, îți pare rău că eşti iubita mea?
  -Nuu, chiar mă bucur să fiu iubita ta. Doar că, nu vreau să te simți rău..
  -De ce m-aş simți rău?
  -Pentru că, nu vei fi primul băiat din viața mea.
  -Larisa.
Ma luat de mână.
  -Nu contează că nu sunt primul, contează că voi fi ultimul, vei fi soția mea, şi vom avea o fetiță care să fie la fel de frumoasă ca tine.
Am zâmbit.
  -Aşa te vreau.
  -Vrei sa te însori cu mine?
  -Pai te-am cerut de nevasta, sau ai uitat deja?
  -Nu nu, nu am uitat.
L-am îmbrățisat strâns , când simt că prosopul meu stă să cadă.
-Mă duc să mă îmbrac.
M-am îmbrăcat, cât de repede am reuşit, apoi am mers lângă el.
-Hai să ne întindem, vreau să te ştiu lângă mine.
Ne-am întins pe pat şi m-am cuibărit în brațele lui.
-Tu cum ai intrat?
A zâmbit.
-Nu vrei să şti.
Văd geamul închis.
-Pe geam?
-Daaa, nu vroiam să sun, la ora asta la uşă.
Am zâmbit.
-Rămâi cu mine diseară te rog.
-Bine.
Am adormit repede, dimineața mă trezesc că bate cineva la uşa.
-Larisa eşti acolo?
Era mama i-am făcut semn lui Mat să mergă în baie.
-Da mami imediat îți deschid.
Chiar daca ei îl plăceau, nu vroiam să ştie că a intrat pe geam. I-am deschis uşa mamei.
  -Da?
  -Coboară, micul dejun e gata.
  -Imediat.
  -Şi Larisa?
  -Da.
  -I-al şi pe Matei cu tine când cobori, neața Matei, poți ieşi de oriunde te-a băgat Larisa.
Matei iese din baie.
  -Bună dimineața.
  -Baia, bună alegere.
  -De unde ştiai că e aici?
  -Eu l-am chemat aseară.
  -De ce?
  -Am văzut că erai nervoasă, şi ştiam că doar el te poate linişti.
  -Mami coborâm imediat.
  -Bine.
Am închis uşa şi am luat o..