10.

143 11 12
                                    

Sunt sigură că și tu mă iubești pe mine, acum o știu. Am văzut felul în care m-ai privit ieri. Prima dată, m-am întrebat cine este băiatul acesta frumos, care se uită stăruitor la mine. Te-ai schimbat atât de mult, să nu te recunosc. Cu toată încrederea pot afirma că timpul te-a făcut mai frumos. M-ai privit cu dragoste, îmi dau seama că într-un fragment de timp ți-am surprins ochii. Acei ochi verzi...! Și zâmbeai fericit... Emanai timiditate, gingășia unui suflet de copil... Îmi amintesc cum îți întorceai de mai multe ori privirea spre mine, care eram bucuroasă că stărui din nou în atenția ta... După tot timpul care ne despărțise, eu și crush-ul meu ne aflam reuniți în același loc, mergând la distanță, dar în același pas unul cu celălalt. Și sufletul mi se simțea împlinit, iar fericirea lui răzbătea în zâmbete pe față.

A fost o bucurie atât de mare pentru inima mea să te revăd!... Ne-am surâs unul celuilalt ca niciodată, de parcă ne știam de o viață, sau chiar dinainte de ea. Nouă luni se scurseseră de ultima dată când ne priveam pe furiș, fiind despărțiți de câțiva centimetri, infimi pentru sentimentele noastre. Atunci era februarie. Îmi aduc aminte de cât de tensionată mă simțeam, lângă tine în mijlocul lumii, precum și de cât de stresat arătai și tu. Ne aflam pe holul școlii, în grupul prietenilor noștri, dar cu atâtea persoane în jur, așa încât nu ne puteam exterioriza în niciun fel simțămintele. Dar pe stradă, numai noi amândoi, departe de priviri ori prezențe cunoscute, am fost altfel, și eu, și tu. Parcă îmi erai cea mai dragă persoană pe lume, parcă ți-eram la fel. Am simțit... că ne iubim!

Mă trezesc surâzătoare dimineața, am din nou viața în mine. Știi ce bine am dormit noaptea trecută? Întâlnirea noastră a fost chiar în ziua de sfârșit a coșmarurilor mele, parcă bucuria de a te vedea mi-a liniștit mintea și spiritul... Cred că suntem suflete pereche. Pentru că orice s-ar întâmpla, sufletele noastre par a călători mereu unul spre altul, mereu se caută, mereu se întâmplă ce se întâmplă și ne întâlnim. Cu prima ocazie cu care acest lucru este posibil, se și petrece. Iar eu, cel puțin, simt ceva anume, ceva specific când ești în apropierea mea, poate cel mai înălțător sentiment de fericire pe care îl voi fi cunoscut vreodată în viața aceasta. Pentru nimeni nu am mai nutrit sentimente atât de puternice, nici pentru băiatul din 10C măcar. Efectiv... Ființa mea se scaldă în mări de iubire și de bucurie când te văd. Îmi dăruiești împlinire, zâmbete, însuflețirea spiritului viu. Tu mă faci un om mai bun. Ești, într-adevăr, nu doar o rază, ci soarele pitit în sufletul meu. Dacă ești tu, este totul. Te iubesc, așa că nu voi renunța la lupta pentru tine!

Dar e așa de trist!... S-ar putea ca mama să îți fie profesoară și la liceu. Sunt mai multe indicii ale acestui fapt, deocamdată intuit. Stelele arată că nouă ne-ar fi imposibil să fim împreună. Dar dacă, totuși, suntem făcuți unul pentru altul? Dacă nu le-am citit eu bine? Și atunci, ar fi imposibil să ne reunim cândva? Și dacă doar tu ești pictorul zâmbetelor mele, atunci nu s-ar supune poate stelele? Nu mă voi opri, te voi căuta, nu voi asculta părerea lumii și nici diferențele strigătoare dintre noi. Știi... Mă compar cu personajul Persida, din "Mara" a lui Ioan Slavici, pe care o citeam zilele acestea. Pentru Persida, nu valorează vorbele lumii, însă pune preț pe cinstea și demnitatea ei și își iubește mult mama, văduvă avută care a trudit toată viața pentru copiii ei. Cu toate acestea, ea pășește peste incompatibilitatea dată de originile sociale cu Națl, fiul unui măcelar de sas. Deși părinții lor amenință să nu le ofere binecuvântarea lor, tinerii fug și se căsătoresc într-ascuns, trăind o vreme retrași, ca fugarii. Aceeași Persida, fata cuminte, aflată în grija măicuțelor pioase de la mănăstire, ce nu ieșea niciodată din cuvântul mamei ei, a fost mistuită de focul iubirii pentru Națl, băiatul unei alte lumi. Prin urmare, a tulburat ordinea ierarhiei sociale care guverna lumea satului, numai să poată fi cu el. Cartea asta chiar m-a învățat ceva. Vreau să fiu și eu fericită: vreau ca viitorul meu să se construiască în jurul tău.

Doar eu (Vol II) Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum