Nu mai sunt umbre
care să mă sprijine
le-ai luat tu pe toate?
Totuşi, ai uitat să-ţi iei
parfumul de pe
perna mea.
Şi la revedere.
Stând şi aşteptând
îmi dau seama că nu mai avem răspunsuri de dat
am găsit adăpost, oricum
pe umărul tău.
E ascuţit.
M-ai lăsat să-l iau ca punct de sprijin.
Nu vreau să fug,
să sper,
asta e şansa noastră
să nu ne mai temem.
În patul meu se răsfrânge tot sentimentul de acasă.
continui să sper,
pernele rămân moi,
parfumul pe ele,
noi între noi
şi visele parcă ne aud
când îmi spui că mă iubeşti şi tu
şi-ţi văd zâmbetul,
tot ceea ce mi-am dorit vreodată.
CITEȘTI
Flesh and Blood
Poetryîn mod contemporan, sângele este o influenţă de bază. Şi nu numai în scrieri, ci şi în trup.
