The Wolf Among Us

Hoffman

Episodul 1 - Soarta

Partea a doua - Hoffman

    Eram atât de obosit încât numai eram în stare să aştept să dorm, şi totuşi eram chiar în faţa apartamentului. Realizând că nu trebuie să îmi mai fac griji, am intrat cu repeziciune şi am trântit poarta. Privind în jur, observ un lucru nou. Zăpada poate fi câteodată prea disciplinară, am gândit eu, privind spre noul semn: ,,nu călcaţi pe iarbă!" Nu mi-am mai bătut capul şi am păşit înainte, însă deodată, un zgomot suspect se auzi din spatele unui arbore. M-am apropiat cât să nu calc pe iarbă şi mi-am încrucişat braţele.

- Nu mă face să vin până acolo, am îndemnat mâhnit.

Nicio mişcare, niciun răspuns. Se pare că nu dorea să mă asculte, sau poate se temea de mine.

- Uite, am o oră de hârtii înainte de mine şi deja am avut de-a face cu un idiot aseara, aşa că...

Auzind asta, scoase uşor capul pe lângă trunchiul pomului şi ieşi apoi încet. O tânără cu un păr blond, suplă şi cu un corp de invidiat îşi făcu apariţia, călcând exact pe iarbă.

- Îmi pare rău, Hoff. Nu am vrut să fiu o idioată, îmi spuse, ferindu-se de frig. 

Era îmbracată subţire, cu gleznele albicioase şi neacoperite. Oare ce caută aici ?

- Frumoasă... am spus eu, realizând cine venise cu adevărat.

- Hei, Hoff, şopti calm.

Ieşind de pe iarba proaspăt tunsă, adăugă:

- Eu... nu aşteptam pe nimeni, spuse supărată, privind în jur. Ştiu că pare ciudat.

- De ce te-ai ascuns când am ajuns aici? am întrebat nedumerit.

- Ei bine, nu am ştiut cine e cu adevărat. Nu poţi fi aşa sigur în zilele astea, mă minţi frumos.

- Aşa-i... am aprobat rezervat.

Realizând că numai am ce adăuga, privi îngrijorată către ceas.

- E târziu... spuse bâlbâit.

Fără să îmi spună ceva, se îndreptă către poartă, să iasă. Înainte să iasă însă, îmi ceru o favoare.

- Te rog, Hoffman... promite-mi că nu îi vei spune Bestiei că m-ai văzut. Se îngrijorează degeaba pentru mine. Mi-ai face viaţa mult mai uşoară.

- Sigur, am asigurat-o.

- Promiţi ?

- Promit.

- Îţi mulţumesc, Hoff. Îţi voi explica mai târziu, o voi face, dar acum nu pot.

    Frumoasa plecă, nu înainte să îmi mulţumească şi să aprecieze încrederea ce i-o acord. Nu cred că ea ar fi o criminală.

Se făcea târziu, aşa că am intrat. Înăuntru, paznicul nu era în stare să îşi facă treaba. Ar trebui să mai cureţe lucrurile astea. Mă apropii de un soldat din armură şi mă asigur că este cum spun eu. Odată cum acel zgomot gros, praful îşi făcu drum liber prin cameră. Mergând către lift, mă asigur că nu am primit nici scrisori.

- A trecut ceva timp de când n-a mai primit ceva. 

Deschizându-l, nu găsesc decât mult praf. Deodată, privind pe podea, observ o scândură putrezită. Deasupra, pe posterul locatarilor observ că numele pentru numele camerei mele lipseşte, din nou. Ridic scândura şi îmi observ biletul, Hoffman Wolf. 

- Cât are de gând să mai ţină chestia asta ? întreb retoric, dând din cap.

Fără să mai acord atenţie, apăs pe butonul liftului şi aştept preţ de câteva secunde şi intru în el. Tocmai când să apăs pe buton, scările au început să scârţâie. Cineva se apropia, spre ieşire cred. Mă dau înapoi, sperând că nu mă vede.