The Wolf Among Us

Chapter III

 Îndreptându-mă înapoi către biroul meu, observ o coadă lungă de un coridor. 

- Eşti chior ? se criză unul din cei ce aştepta. Îmi dau capul uşor peste umăr şi îmi aruncă următoarea ofensă.

- Nu vezi că aici e o coadă ? întrebă nervos. Am stat pentru o oră şi ceva, deja, adăugă tunând şi fulgerând, venind spre mine. Tu vii pur şi simplu!  ţipă în faţa mea. Cred că e tare să fii şerif, faci ce vrei şi unde vrei.

- Muncesc aici... i-am spus, privind către geam.

- Şi ce muncă grozavă faci tu aici, şerife...

- Hmm, nu mă simt chiar aşa, i-am spus sarcastic.

Am înaintat, fără să mai spun ceva, trântind uşa după mine.

- Idiotule! se auzi din ce în ce mai început.

Înaintând, alte două voci se auzi, de astă dată, purtând o discuţie.

- Acum îmi spui că un criminal e în libertate... se auzi din ce în ce mai răspicat.

- Mereu aţi chicotit pe la spatele meu, spuse primarul, căci tu ai fost cea care mi-a adus asta pe cap, domnişoară Albă-ca-Zăpada! Cel care pur şi simplu s-a poticnit în caz de catastrofă de fiecare dată în pragul uşii mele... Ultimul lucru pe care trebuie să i-l mai spun celuilalt primar este că avem o isterie! exclamă furios. Înţelegi? întrebă mai puţin furios.

- Da, desigur, dar...

- Nu mă întrerupe, domnişoară Zăpadă! urlă din nou, gesticulând.

Eram chiar lângă ei, privindu-i certându-se, probabil din nou.

- M-ai întrebat ceva! exclamă femeia, încercând să pară la fel de neînfricată.

- Nu schimba subiectul, domnişoară. Tu eşti de vină pentru aceste neplăceri, domnişoară Zăpadă! arătând cu degetul către ea.

- Ţi-am adus asta la cunoştiinţă cât de repede am putut, îl înştiinţă din nou.

- Singurul care poate fi de vină sunt eu, interveni în povestea celor doi. Nu ai de ce să ţipi la ea.

- O, rolul tău în povestea asta e greşit. Hai să vorbim despre asta...

- Şerif, se adresă mie, îndreptându-se către biroul său, tu eşti cel încredinţat liniştii cetăţenilor în Woodsland. Eşecul tău poate costa viaţa unuia dintre oamenii noştrii, sau chiar a întregii comunităţi, înţelegi?! ieşindu-şi din nou din fire.

Imediat cum se aşeză pe scaun, Zăpada îl urmă.

- Spune-mi că ai făcut ceva în situaţia asta. Măcar vreun indiciu? Suspecţi ?

Realizând că un scaun este liber, mă aşez, în faţa celor doi.

- Măcar o urmă de ceva... ceva de care să ştiţi că suneţi pe drumul bun.

Nu ştiam ce să spun, aveam o grămadă de indicii.

- Barbă-albastră şi-a ieşit din minţi... cred că nu înseamnă nimic, dar...

- E absurd! ţipă la ea. Barbă-albastră nu este în oraş, după cum v-am spus. Nici nu te gândi măcar să îl acuzi de o astfel de afacere de trădare. Dacă voi încă vorbiţi din amintiri, cu toţii suntem într-o belea mai mare decât credeam, ne asigură cu seriozitate. Trebuie să faceţi ceva rapid şi în linişte. Ultimul lucru ar fi acela ca întregul Woodsland să ştie că avem un criminal printre noi.

Primarul îşi scoase ochelarii şi se frecă la ochi, apoi îşi aranjă barba. O privii suspicios pe Zăpadă de la bun început.

- Zăpadă?