Capitolul 24 - Contractul

24.2K 2.6K 716
                                    

La media: Sia - Never Give Up

Christine

          Bat la ușa biroului domnului avocat Pride, iar acesta îmi deschide imediat. Avocatul este un bărbat gras şi scund, care transpiră veșnic în costumul lui ieftin, dar ochii lui albaștri sunt veseli tot timpul. Nu știu de ce a acceptat să mă ajute cu adopția lui Andy pentru că face această munca aproape gratuit și, după aspectul lui şi al biroului său, sunt sigură că are nevoie de fiecare ban pe care l-ar putea obține. Nu vreau să investighez prea mult pentru că sunt recunoscătoare șansei care mi s-a ivit la momentul oportun. Avocatul mi-a fost recomandat de prietenul său, domnul Klaus, îngrijitorul de la azilul de bătrâni.

         Domnul Pride zâmbește larg când mă vede și mă poftește înăuntru. Îmi indică un fotoliu din piele care sigur a cunoscut și vremuri mai bune. Totul în jurul meu este atât de uzat, încât simt că mă cuprinde depresia. Nu pot să nu mă întreb dacă domnul din fața mea este cel mai indicat avocat pentru cazul meu dificil. Cum nu am altă opțiune, nu pot face nazuri. Când mă uit la chipul senin al avocatului meu, am brusc un acces de mustrări de conștiință.

        — Domnișoară Martin am o veste bună și una proastă. Cu ce vrei să încep?

         Nu știu ce i se pare amuzant, dar de-abia își ține râsul.

         — Vestea cea bună, te rog, îi cer eu serioasă.

         —Păi, a fost fixată audierea mâine, la ora 16:00, adaugă el imediat. Dacă primeşti aprobarea, Andy va locui cu tine o perioadă de probă până la adopţia propriu-zisă.

          Simt cum buzele îmi amorțesc brusc.

           Oare e posibil? Sunt atât de aproape de a deveni mama lui Andy? Voi fi o mamă bună?

           — Și vestea cea rea...

           — Hm, vestea cea rea este că va trebui să-l impresionezi pe judecătorul Rupert.

          Ridic sprâncenele uimită, iar Pride se grăbește să adauge.

          — Domnul judecător Rupert este un familist convins. Are deja trei copii şi al patrulea e pe drum. Acum doi ani a pierdut un copil care a murit la cinci ani din cauza bonei care era o studentă cu prea multe joburi şi din cauza asta a adormit lăsându-l nesupravegheat pe micuț. Acesta s-a urcat pe un scaun să se uite pe geam şi a căzut de la etaj. Nu s-a mai putut face nimic. A murit pe loc, iar judecătorul este de-atunci un dușman al femeilor care sunt prea epuizate de muncă și cred că mai pot avea grijă şi de un copil.

            Acum înțeleg de ce vestea asta e proastă. Când judecătorul Rupert va afla care îmi este programul zilnic... Dar nu pot să mă dau bătută așa de ușor. Îl voi convinge că sunt puternică.

            — Bine, atunci ne vedem mâine la 15:30 la Tribunalul familiei, adaug eu şi mă ridic de pe fotoliul desfundat. Acesta geme eliberat prea brusc de greutate.

            Domnul Pride mă însoțește până la ușă şi mă consolează cu un zâmbet ușor schițat.

         — O vom scoate la capăt, domnișoară Martin. Mâine este programată și audierea lui Andy, iar el va reuși să încline balanța. Copilul ăla va putea, cu siguranță, să-l impresioneze pe Rupert. Te iubește atât de mult!

          Mă întorc spre el surprinsă.

        Când naiba...?

          — Credeai că nu voi verifica dacă acțiunea ta nu dăunează minorului? Nu numai Rupert este un familist convins, ci şi eu. Chiar dacă nu am o soție și copii, află că nici eu nu am avut părinți, iar sistemul m-a aruncat în casele mai multor familii. Până am întâlnit una, care să-mi ofere căldura după care tânjesc și sprijinul ei, am suportat abuzuri de neimaginat pentru un copil de câțiva ani. De aceea am acceptat cazul tău. Mi-ai plăcut de prima dată, iar la asta au contribuit și recomandările prietenului meu Klaus şi a doamnei Wang.

Dincolo de copaciWhere stories live. Discover now