Unworthy//Harry Styles {Traducere-română}

Capitolul 4

~Neverificat~

***

Nu.

I-am răspuns. Cum îndrăzneşte să mă întrebe dacă îl las să intre în casa mea? Şi de ce am simţit că ceva se topeşte în mine când el mi-a spus "iubito"?

Te rog, Autumn. Nu am altundeva unde să mă duc.

Cum adică nu are unde să meargă?

Nu ai propria ta casă?

I-am răspuns. Nu vreau să-l las să intre în apartamentul meu, se pot întâmpla atât de multe chestii. El ar putea fura ceva, cardul meu probabil.

Stau la un hotel. Te rog, lasă-mă să intru, doar 10 minute.

De ce ar sta la un hotel? În primul rând, de ce este el aici? Accentul său sună ca şi când ar fi din UK oricum.

Bine, poţi intra. Dar doar pentru zece minute. Voi fi jos într-o secundă.

Mormăind, m-am ridicat de pe canapeaua din piele şi am luat cartela mea, pe care am introdus-o în dispozitivul de la uşă. Am încercat să fiu cât de înceată puteam sperând că poate s-ar plictisi aşteptându-mă şi va pleca. Asta probabil că nu se va întâmpla, dar încă pot să visez. Am coborât jos cu liftul, uitându-mă la mine în oglinzile ce acopereau interiorul ascensorului. Am traversat recepţia şi am ieşit afară pentru al vedea pe Harry rezemat de clădire, cu ochii până la cer de nerăbdare.

"Harry." l-am strigat, asigurându-mă că ştie cât de supărată era.

S-a uitat în jurul lui, un zâmbet apărându-i pe faţă când m-a văzut, dar imediat a dispărut când mi-a văzut expresia feţei.

"De data asta am o explicaţie, promit." Accentul său Britanic suna ca o melodie în urechile mele. Era atât de superb, dar obsesia lui era un pic prea mare.

"Intră, presupun." Vocea mea abia s-a auzit când am împins cartela în dispozitiv, o lumină verde aprinzându-se, iar uşa s-a deschis. L-am apucat de încheietură şi l-am tras în interior.

"Woah" Ochii lui Harry s-au mărit la vederea decorului sau probabil când a văzut cât de mare era recepţia.

"Asta chiar e..drăguţ." 

Doar mi-am dat ochii peste cap şi l-am tras în lift, apăsând butonul care ne va duce la etaj.

"Explică-mi" Am cerut, de îndată ce uşile s-au închis. L-am putut vedea cum se uită la mine prin oglinzile din încăperea mică.

"B-Bine." Se bâlbâii el, băgându-şi mâinile nervos în buzunare în timp ce privea gresia de pe pardoseală. "Ei bine, în primul rând, îmi pare rău că ţi-am spus "iubire". Chiar nu am vrut să o fac. Tu nu eşti prietena mea."

Îmi pot imagina la ce se gândea acum. 'Dar mi-aş dori să fi...' Sau într-un mod posesiv 'Nu încă'.

Am dat din cap şi am aşteptat ca el să continuie să explice ceea ce vroiam să aud în primul rând. El s-a uitat la mine aşteptând.

"Este în regulă." Sper că el aştepta să audă decât că îl iert şi nimic altceva. "A fost un accident."

A scos un oftat de uşurare. "Bun."

"Acum spune-mi de ce eşti aici." Liftul a bingănit şi uşile s-au deschis. Am trimis ascensorul înapoi la recepţie introducând cartela în dispozitiv din nou. Uşa de la apartament s-a deschis imediat.