Adam | Demonul străzii

22

Capitolul 22

Spatele meu a alunecat pe gresia rece din salonul de spital , facandu-ma sa suspin usor , dar asta nu m-a oprit sa ma prabusesc la pamant . Simteam din nou cum cad in bratele depresiei , si din nou din vina lui Adam.

I-am promis ca nu il voi parasii niciodata...si acum...ei bine , nu il parasesc dar nu sunt nici alaturi de el.

Era aici , langa mine  , intins pe un nenorocit de pat micuț , cu ochii inchisi si procat il rugam sa ii deschida nu o facea.

În urma cu 9 ore.

- Nu e nici aici , spune Alice iesind afara din baie.

- Asta e imposibil ! Am cautat-o peste tot ! am tipat nervoasa.

Şi era adevarat. Am cautat prin jurul cabanei , amcautat prin pădure , am cautat in toate camerele din cabană ! Nu era nicaieri !

- Ar trebuii sa cerem ajutorul profesorilor .

- Daca ii anuntam vor chema politia , ofteaza Ty.

- Politia e o idee bună , am concluzionat.

- Fara politie ! Impune Adam strict. Nu e nevoie , o vom gasii noi.

- Cand ? Cine stie unde ce a patit saraca fată ? intreaba Mili ingrozită.

Am chicotit usor desii avea dreptate. Afară, în padure era periculos.

- O vom gasi ! Declara Adam.

Mă enerva ca in ultimul timp repeta acealeasi cuvinte : o vom gasii.

- In loc sa vorbiți mai bine a-ti cauta-o , intervine Mike.

- Unde ? Am cautat-o deja peste tot.

Dintr-o data telefonul lui Adam incepu sa sune si eu m-am uitat la el facandu-i semn sa raspundă .

- Nu cunosc numarul !

Adam a respins apelul . Vroiam sa ii spun sa nu o facă , poate era legat de Rachel , dar era prea tarziu.
Cand a vrut sa isi bage telefonul inapoi in buzunar , acesta incepu sa sune din nou.

- Raspunde ! Am spus de data aceasta cu voce tare .

- Alo , raspunde cu o voce nesigura  punand telefonul pe difuzor si am zambit discret pentru ca m-a ascultat.

- Adam , vocea care se afla la celalalt capat al apelului mi-a facut sangele sa imi inghete in vene.
Nu se poate , e mort ! Eu am fost martora la asasinarea lui.

- Nu ai murit , nenorocitule ! Adam a dat voce gandurilor mele. Totusi Gabi a continuat conversatia , probabil nu si-a dat seama ca este pe difuzor.

- Iti e dor de Rachel ? Nu-mi spune ca nici nu ti-ai dat seama ca ai disparut , se prefacu dezamagit.

Am inceput sa plang. Deci el a rapit-o. Nu imi vine sa cred. De cata cruzime mai poate da dovadă acest barbat care acum ar trebuii sa stea intins intr-o groapa.

- In siguranța ! Deocamdată ! Sincer ,la inceput am vrut sa o rapesc pe scumpa ta Ayda , dar bruneta asta mi-a....captat atentia.

- Ce vrei ?

- Vreau sa ne intalnim . Singuri ! Fara alte capcane !

Adam medita putin apoi raspunse pe un ton hotarat

- Da-mi un mesaj cu ora si adresa. Voi fi acolo...singur ! Ai grija sa o aduci pe Rachel. Şi sa fie neatinsa.

- Astea sunt ultimele tale dorinte ? Intreaba amuzat dar se putea simti pe vocea lui ca e ranit. Ce are de gand ? E impuscat ! Probabil Adam a sesizat acest lucru si de asta a acceptat.

- Astea sunt !

În urmă cu 5 ore

Am coborât din masina mare de teren si m-am furisat printre copaci incercand sa ajung cat mai aproape de locul in care se afla Adam. Gabi nu a aparut inca. Oare a mintit ca va venii? Ce motiv ar avea ?

M-am strecurat pe langa un musuroide furnici si am calcat pe o gramada de frunze , facand un zgomot enervant.
M-am retras speriata in spatele unui copac sperand ca Adam sa nu fi auzit nimic. Dar normal ca domnul perfectiune mi-a sesizat prezenta.

- Ayda ? Ce naiba cauti aici ?

Am iesit din ascunzatoarea mea si l-am vazut pe Adam cazand secerat la pamant. Am fugit rapid spre el si am observat ca abdomenul ii sangera. Sleriata mi-am rotit privirea prin jur dar nu am vazut pe nimeni. Cine a tras ?

- Domnisoara , afara se afla o fată care vrea sa va vorbească , mi se adreseaza o asistenta si mi-am ridicat capul de pe geninchi suspinand usor. Nu o vazusem intrand.

Am aprobat usor din cam si m-am ridicat din pozitia mea incomoda aruncand o ultima privire spre patul pe care zacea baiatul brunet si am iesit pe hol. Probabil era Alice. Dar nu era ea cea care ma astepta. Era Nova.

- Ce cauti aici ? Am privit-o confuza.

-Umm..trebuie sa vorbim..afara  !

Am dat usor din cap in semn afirmativ si am urmat-o. Nu mai aveam chef de nimic , si nu ma gandeam ca avea vre-un gand negativ.

Am  ajuns in spatele spitalului si am intrebat-o din nou ce vrea.

- Ayda , esti o persoana  bună . Vreau sa stii ca orice ar urma nu sunt mandra de mine.

Am vrut sa o intreb la ce se refera dar o durere puternica m-a oprit. Mi-am coborat privirea spre bluza mea ce era patata cu sange chiar in dreptul inimii. Mă impuscase.

- De ce ? Am intrebat-o clatinandu-ma pe picioare.

- Odata intrata pe taramul demonului nu mai poti pleca , imi raspunse si cunosteam de undeva aceste cuvinte.  Le-am visat odata.

Corpul meu a devenit tot mai secat de putere si am simtit cum ma prabusesc la pamant , intunericul punand stapanire pe mine.

Oare asta trebuia sa se intample ? Asta era destinul ? Eu si Adam sa sfarsim in acelasi spital , impuscati amandoi ? Acum , din intunericul abundent in care eram puteam sa vad mult mai clar lucrurile. Eu il iubeam pe Adam ? Stiu ce e aia iubire ? Ce a insemnat iubirea pentru noi ? Nu am fost deloc apropiati. Tineam la el , inca o fac. Dar oare e iubire ? Ce e iubirea ?