Ultima lacrimă /Finalizata

Noi înfățișări al viitorului

Eram în drum spre acest prieten de care nu ştiam absolut nimic de ore întregi şi Erik nu a scos mai nici o vorbă pe tot parcursul drumului fapt ce dădea o aură de vagă tensiune între noi. Discuția de aseară a fost aprinsă dar sa terminat bine şi toată acestă tăcere din partea lui îmi crea o confuzie davastatoare. Îmi doream ca astea poveste să se termine şi să am timp să procesez iubrea ce o am pentru el şi să am parte de puțină fericire.

"Am ajuns" auzind vobele lui mi-am lungat gândurile şi mi-am dus privirea spre el zâmbindu-i trist dar nu am spus nimic. Am aşteptat să parcheze maşina şi l-am urmat spre casa ce se afla în fața noastră. Era o casă destul de impunătoare lucru la care nu mă aşteptam, era văruită în alb şi ferestrele erau din lemn bine lucrate şi  poziționate. Mari candelabre ne împinau pe o parte şi cealaltă a trotuarului ce ducea spre casă. Am aşteptat pe treptele din fața casei atunci când Erik a sunat aşteptând la rândul lui să îi deschidă cineva

"Bună ziua cu ce vă pot ajuta?" Văzând femeia în vârstă realizez că probabil este domestica casei dat fiind că nu la cunoscut pe Erik

"Bună ziua, aş dori să vorbesc cu domnul Isac" a zis privind doamna în ochi şi zâmbindu-i

"Poftiți" zicând aceat lucru se dă din fața uşei lăsându-ne să intrăm.

Locul era fabulos cu toate că albul era prezent peste tot în salon şi coridor, probabil acest prieten este obsedat de acestă nonculoare. Canapele albe, fotolii albe, mobilă albă, masa şi scaunele albe, până şi covorul mare din mijlocul sufrageriei era alb dându-mi o oarecare durere de cap toate acestea.

"Îl chem imediat probabil este în birou, între timp cu ce vă servesc?" Vocea femeii era suavă cu toate că are o vârstă înaintată, micuță de statură şi cu părul până la umeri ondulat.

"Două ceşti de ceai ar fi perfect" am văzut cum se suceşte pe vârfuri şi pleacă în treaba ei lăsându-ne singuri

"Eşti sigur că suntem în locul portivit?"l-am întrebat nedumerită neavând o certitudine

"Da stai liniştită.." vocea lui a fost întreruptă de o altă voce ce se auzea în spatele meu, una riguroasă şi autoritară

"Erik, de când nu te-am mai văzut" a venit spre noi şi am rămas înlemnită când am văzut tânărul ,bine făcut cu masa lui musculară, păr castaniu închis şi ochi de un maro ciocolatiu,ce se apropria de Erik ca apoi să îl ieie în brațe prieteneşte

"Hai nu zău, pe cine crezi că minți? Ştim bine amandoi că ştiai de venirea mea" am văzut cum râd în hohote eu fiind tot mai nelămurită

"Bine ai venit în casa mea Elisabetta, îmi pare bine să te cunosc în persoană" mi-a întins mâna şi eu am aceptat-o dar l-am privit puțin  nedumerită pentru că habar nu aveam de unde naiba îmi ştie numele

"Îmi pare bine şi mie" am zis vag aşezându-mă la loc pe canapea şi luând în mâini ceaşca mare de ceai ce tocmai o adu-se domestica

"Ştiu că nu ai venit în vizită aşa că ar fi cel mai bine să trecem la subiect ca apoi să profităm şi să ne aducem aminte de vechile amintiri" am văzut cum Erik aprobă din cap şi îl privește aşteptând

"Draga mea ştiu că eşti confuză din acest motiv îți voi spune că sunt un clarvăzător aşa am ştiut de venirea voastră şi de tine. Ştiu toată povestea şi ştiu că acestă întâlnire este ultima speranță pentru tine." Zicând acestea îşi întoarce privirea spre Erik probabil satisfăcut de explicația lui

"Erik nu prea ştiu cum să vă ajut, viitorul vostru îmi este neclar fiind încă în joc alegerile voastre. Tot ce vă pot spune este că am văzut un mare război cu multe pierderi şi cel mai bine ar fi să pregătiți o armată" auzind cuvintele lui m-am ridicat instantaneu de pe canapea şi l-am privit cu ură