Locul dat uitării

79 19 2
                                    

La ora 20:00 toți 4 eram în Parcul Central.
-Haideti!ne spune Marco râzând.
-Unde?întrebăm toți ceilalți.
-Acest loc îl vizitam cu tata când eram mic,este un loc necautat dar special pentru mine.Tata a încercat să mi-l ascundă..dar nu a putut tine acest secret.Trebuie sa îmi promiteți ca acest loc va fi ținut secret,vă rog!
-Marco,ce se întâmplă?
-Haideti!
După aproape jumătate de oră am ajuns într-un loc întunecat și neprimitor.
-Unde suntem?întreabă Julian.
-Aici am petrecut cele mai frumoase momente.spune Marco aproape plângând.
-În acest loc mizerabil?întreabă Chris.
-Simt că am mai fost aici..spun eu îngândurată.
Era un fel de cameră părăsită plină cu poze vechi și uzate.
-Eu cred că voi pleca!spune Julian tragandu-ma de mână.
-Eu nu plec nicăieri.ii spun eu pe o voce copilăroasă.
-Cine este în poza asta?întreba Chris speriată.
Era o poza alb-negru.Un barbat îmbrăcat în negru ținea un copil nou-nascut în brațe. Părea a fi același loc.
-Aici sunt eu și tata..spune el lăcrimând.
-De ce plângi? Îl întreb eu.
-Nu am mai fost aici de aproape 4 ani.Lucrurile pe aici s-au schimbat.Nu mai recunosc acest loc.
-Mai exact ce era aici?întreabă Julian.

O Viață Ciudată //Pauză//Tahanan ng mga kuwento. Tumuklas ngayon