30 de zile până la sinucidere

A doua zi

Asta e deja a doua zi.
Si e luni.Trebuie să merg la liceu,din păcate.
Oricum m-am obisnuit cu durerea.
De note nici nu îmi pasă. Atâta timp cât sunt de trecere,ce contează?
Mi-am luat o bluză neagra,pentru a nu face vizibile taieturile si am pornit în infern,cu o lene incurabilă .
Eh,prima oră aveam fizică. Chiar credeam că o să am o zi cât de cât normală,dar ce spun eu aici?
Apare Hana.
     -Hei,tarfa! Cum îți mai e viața? De ce nu dispari?Nu ajungi nicăieri,pui.
De data asta eram chiar cu nervii la pământ,asa că i-am întors replica.
  -Ascultă aici,cățea!Ține-ți botul ăla de rață acasă altfel te alegi cu o infrumusetare gratis si nu o să fie prea plăcut! Dispari!
     -Măi,măi,micuța satanista dă replici.Stii că dacă m-aş înfige în părul tău, nu ar mai rămâne nimic?O să urli,micuță tarfa.Miauu,mami,mă doaree!
    -Să mai scoți un latrat de...
--Vouă chiar nu vă ajunge?Hana,nu te saturi?Du-te la prietenele tale si jigneste-le,dar pe ea las-o.Dai dovadă de "sunt-proastă-nu-gândesc"! spune el.
  -Vai,cățelandrule!Esti nou si gata îți iei tupeu?Frumos din partea ta,până te pun cu botul pe labe. spune Hana,ironic.
--Cară-te,ai inceput să puti! Oh,Doamne,puți rău!Ce zici de un dus,tipa care se ia de toți si rămâne proastă? Hai,las-o ,valea.
-Mai vedem noi, cățelandrule.
Băiatul nou îi aruncă o privire de "dispari-până-nu-te-omor" si a spus cu un ton calm:
--Bună,nu prea am apucat să mă prezint.Sunt Tae,încântat. Sunt nou pe aici.Hm,stai singură. Te deranjează dacă stau cu tine?
-Uhm...Păi...ah..nu..cred.
--Îți face probleme,nu?întreabă el usor iritat.
-M-am obisnuit,răspund eu mai mult murmurand.
Atunci profesoara isi făcu apariția.
Hana nu înceta să se holbeze la mine,aproape gata să sară la bătaie.
Orele au trecut usor,ca prin minune de când Tae e aici.Mă simt ușurată, mă înțelege.
Programul s-a încheiat.
--Uhm,Rosè..spune Tae pe un ton calm
-Uh,da? îi răspund eu.
--Hm,ce ar fii să ne întâlnim mâine? Stii tu,ca niste prieteni..
-Scuze dar nu prea pot .Am ceva de rezolvat. Sper că nu e o problemă.
--Ahm,nu..Uite aici numărul meu de telefon,în caz de ai nevoie de ceva.Pe curând,spune el.
Fără să îi răspund,afisez un zambet cât mai credibil posibil.Stiam ca mă așteaptă ceva rău. Cum ar fii Hana în fața casei cu trupa de tarfe după ea.
Spre surprinderea mea,totul a mers bine.Nimeni în fața casei,totul bine.
Am urcat în camera mea,si am inceput să scriu în jurnal.
"Dragă Jurnalule,îți scriu.Mă simt foarte rău,bine,mereu am facut asta..Mai sunt 68 de zile.Cât să mai suport?Am cunoscut astăzi un băiat nou.E foarte drăguț si prietenos. Mă face să mă simt în largul meu.Dar nu pot să mă atasez.Cu toții pleacă într-o zi.Chiar si el.De la o vreme am devenit atât de sensibilă încât plâng din orice,stii? Dar mai rabd încă 68 de zile...Oh,băiatul ăsta e ca un înger. E asa de perfect. Ce zic eu aici? O iau razna deja."
Am început să plâng,căutând lama,făcând noi semne,de data asta mai adânci.