30 de zile până la sinucidere

5

"Eu nu te-am iubit."
***
"Îți rup botul ăla"
***
"Nesimtita"
-Mama! Tip eu
-Doamne,Rosè...m-ai speriat..
Ochii mei erau în lacrimi.Cuvintele spuse de mama nu îmi ieseau din minte.Oare mă urăște asa mult?Cu ce i-am greșit?
Jungkook nu spunea nimic.Doar tăcea,în timp ce mă îmbrățișa.
Brusc mă opresc din plâns si voiam să trec peste.În cele din urmă spun
-Totul a fost un vis,nu?Mama e acasă,stând cu revista ei de fashion,asteptând să apar si să mă jigneasca,nu?? Il intreb eu
-Rosè...t..
-Mama e acasă,nu?Uite,îți dovedesc că e.Hai să o sunam.
Îmi iau telefonul dar Jungkook mă opreste
-Te rog,nu face asta..
-Vreau să îți dovedesc că mama e bine.Mama e acasă acum
Telefonul suna
Stiam că nu a murit.Era bine.
-Rosè..spune el
-Shh,nu o să aud ce zice mama dacă tu tot mă strigi! Ii spun eu cu un zâmbet până la urechi
-Rosè,oprește-te! Spune el nervos.De ce nu accepți ?
-Ce să accept? Întreb eu
-Mama ta,A MURIT,Rosè!A murit!Poți să înțelegi asta?Nu te mai purta ca un copil,încearcă să fii tare!
-Nu mai țipa la mine! Spun eu plângând
Avea dreptate.Mama nu mai e.S-a dus într-un loc mai bun,sau poate mai rău..
M-am inchis în baie.Era tot ce puteam să fac.
Nu stiam ce simțeam
Eram ca o legumă
Voiam să fac o baie. Una lungă.
În câteva minute,cada era aproape plină.
Totul era frumos.Cald si bine.Oare mama ce a simțit când a murit?Usor usor mă scufund în apa caldă,ținându-mi respirația.
Simt cum rămân fără aer,cum nu mai simt nimic.
-Rosè,te rog iesi.Ce tot faci acolo?
Puteam să îl aud.Dar nu puteam să îl văd.Puteam să simt,dar nu puteam să mă trezesc. Stiu sigur că eram sub apă.
Jungkook povestește:
Stă de mai bine de o oră în baie.Ce tot face?
Am ciocanit,nu a răspuns.
Spre mirarea mea,usa era deschisă.Sfios,intru.
Când am văzut -o sub apă am simțit cum lumea mea se prabusea.
-Rosè!!Țip eu la ea
-Rosè,răspunde!
******************************
Cineva mă tot zgâlțâie (nu am găsit cuvânt mai potrivit sorry)
Simt cum toată apa înghițită îmi vine înapoi.
Usor,am deschis ochii
-Ce naiba e în capul tău? Tipa el la mine
Chiar nu stia cum mă simt...chiar nu vedea cât de distrusă sunt?
-Tu chiar nu realizezi că sunt persoane care țin la tine? Spune el,aproape plângând.
Nu spuneam nimic.Doar plângeam. Îmi era frig.Mă simțeam oribil
Incerc să mă ridic,dar spre ghinionul meu picioarele nu mă ajutau deloc.
Jungkook a observat asta, si m-a ajutat să mă ridic.Nu spunea nimic.Doar se abtinea să nu plângă.
Mi-am luat un tricou mai lung.M-am trântit în pat. Jungkook se tot uita la mine,speriat de ceea ce o să fac.
-Nu te mai uita asa la mine.spun eu în cele din urmă.
-În primul rând esti atât de palidă că nu fac diferența dintre tine si perete,în al doilea rând eu te...
Se oprește brusc.
-Tu ce? Il intreb eu
-Nu contează.
-Vreau să stiu. Spun eu
-Nu mai contează..
-Ce o să spui? Că mă urasti,nu?Stiu asta deja,Jungkook.Si eu mă urăsc. Te înțeleg dacă mă urasti...îi spun eu cu lacrimi în ochi
-Eu..spune el
Deodată buzele noastre se prind intr-un sărut grațios  (Aoleu ce inspiratie am azi) si dulce (cred că ar trebui să mă opresc din comentat )
Din lipsa aerului,mă departez.
Eram uimită. Jungkook? Să mă placă? Wow,deci lumea a luat o întorsătură zdravănă.
-Eu...te iubesc. Spune el în cele din urmă.
-Uhm...
-Nu trebuie să spui nimic.Te înțeleg. Totul prea repede.Dar nu am putut să mă abțin. Scuze..
Nu spuneam nimic.Doar mă holbam la el.
-Hm,hai să mergem pe plajă. E 12'00.Asta dacă vrei... spune Jungkook
-Să mergem..spun eu aproape în soapta
-Pe bune?  Spune el afisand un zâmbet până la urechi.Atunci du-te si schimbă-te.spune zâmbind
Îmi iau un tricou mai larg si o pereche de pantaloni scurți. Nu mai conta că se vedea costumul de baie prin tricou.Părul l-am lăsat pe spate.
-Esti gata? Spune el zâmbind .Îmi place costumul tău,apropo
Eu încercam să mă acopăr cu mâinile.
-Aigo,cât de drăguță poți fii!
El mă ia de mână si împreună ne îndreptăm spre plajă.
-Vino,haide să luăm înghețată! Spune el sărind ca un copil mic.
-Ce aromă vrei? Întreabă el
-Caramel,raspund eu
-Poftim.
-Mersi..
Amândoi am pornit spre plajă.
Totul era frumos. Simțeam că trăiesc. Simțeam că mai era o speranță.Lumina de la capătul tunelului.
Mi-am dat jos tricoul,rămânând în costum de baie.
-oh..îl aud pe Jungkook din spate.Arăți foarte bine..Dar nu poți să îți pui tricoul înapoi? Întreabă el sfios
-De ce? Întreb eu
- Sunt atâția băieți care se uită la tine.Iar tu esti cu mine,asa ca..
-Nu îți face griji.Spun si încep să fug spre mare
-Trisezi! Țipă el din urma mea.
Cu,coada ochiului îl pot vedea când îsi da jos tricoul.Băiatul ăsta chiar trage de fiare,nu glumă.
Încep să fug.
-Ai trisat,acum suportă consecintele, spune Jungkook.
-Nu! Tip eu la el,în timp ce radeam
Acesta mă ia în brate.Buzele noastre erau la câțiva centimentri
Încercam să mă îndepărtez
-Aigoo,te-ai inrosit! Spune Jungkook
-Poftim?Nu e adevărat! Ii raspund eu uitându-mă în jos.
-Da,da,si eu te iubesc spune el râzând.
Până la 18'00 am stat pe plajă.
-Esti obosită? Mă intreaba
-Putin.îi raspund eu.
-Vrei să mergem acasă?
Dau din cap afirmativ
Tot drumul am râs. Chiar uitasem de incidentul neplăcut. Sau asa credeam fiindcă mi-am adus aminte iar
-Yah,ce s-a intamplat? Întreabă el curios
-Nimic.spun eu si încerc să zâmbesc.
-Nu stii să minți, trandafirule..Nu sti.
Spune în timp ce mă îmbrătisează.
******************************
-Noapte bună. Ii spun eu
-Te iubesc, îmi spune el,în timp ce mă sărută pe frunte.
Totul părea să aibă un sens.El părea să dea un sens vieții mele.
Mă înțelegea. Era tot ce îmi doaream.
Capitol lung heheh.M-a lovit inspiratia grav mintal :)))