THE BEAST

PROLOG

     Cu secole în urmă, când exista doar o singură lume, vrăjitoarele erau arse pe rug și chinuite de către câțiva boieri. Doar o singură vrăjitoare a scăpat din ghearele lor. Pentru a se răzbuna, aceasta a pus blestem pe familie, transformându-i în vârcolaci pe veci.

—Cepa-oculus cutis, et cylindro, conversus in domo homini lupinotuum pectinem! Această vrajă îți schimbă înfățișarea în vârcolac și poate fi dezlegată doar prin sărutul dragostei adevărate.

     La rostirea incantației, boierii s-au transformat numai decât, iar vrăjitoarea a dispărut în ceață.

     Cu timpul, familia a devenit din ce în ce mai numeroasă, dând naștere și vampirilor, gnomilor, cerberilor, sigbinilor, centaurilor și a altor creaturi. Odată cu apariția lor, o nouă lume a luat naștere, separând oamenii simpli de monștrii.

     În lumea monștrilor, totul era ars, cerul avea o tentă de vișiniu, iar creaturile se luptau pentru câștigarea teritoriilor. Regatul Ishgard, unde trăiau vârcolacii, gnomii, vampirii și vrăjitorii, fiind de partea binelui, iar Regatul Cybenyus unde trăiau cerberii, sigbinii, centaurii și căpcăunii, fiind de partea răului. Ambele regate erau conduse de cei mai bătrâni monștrii, cei care au întemeiat această lume, doi frați care în trecut erau de nedespărțit și se iubeau, dar cu timpul au devenit cei mai mari dușmani. Dorința de înavuțire a destrămat relația lor și a separat această lume în cele două regate.

     Un cerber, un centaur, un căpcăun sau un sigbin nu va fi niciodată de partea binelui a spus Trantum, conducătorul Regatului Ishgard, cum nici un vârcolac, un gnom, un vrăjitor sau un vampir nu va fi de partea răului. Încălcarea acestor reguli poate aduce grave consecințe, cum ar fi alungarea acelora din regat.

     Zidul care desparte cele două lumi nu a fost niciodată dărâmat, iar distrugerea lui ar aduce mult haos, printre care descoperirea monștrilor și moartea oamenilor obișnuiți.

     Niciun monstru nu a reușit să rupă vraja lăsată de vrăjitoare, mulți dintre ei devenind obsedați de aceasta și dorindu-și a vedea chipul lor de sub înfățișarea înspăimântătoare.

     Elijah, singurul moștenitor al familiei blestemate care apără Regatul Ishgard, este cel mai neînfricat și cel mai curajos vârcolac dintre toți, acesta nu se teme de nimic și de nimeni, a jurat că va apăra Regatul, chiar dacă ar însemna să-și dea și viața pentru el. Elijah are parte de schimbări și începe să aibă viziuni cumplite și înfricoșătoare, acelea de decădere a Regatului Ishgard și cucerirea Lumii Obișnuite de către Regele Adromelech, conducător al Regatului Cybenyus.

     Între cele două Regate se află o crăpătură și în centru o mică fântână. Fântâna, din punct de vedere existenţial, este asociată cu viaţa şi fericirea absolută, ea semnifică purificarea, încercarea, dar aceasta mai semnifică și o etapă a procesului de individuaţie, reprezentând o moarte şi o renaștere. Moartea este redată de monștrii care cândva erau de partea binelui, iar renașterea pune în lumină schimbarea lor, devenind malefici.

     Timp de secole, zidul care desparte cele două lumi nu a fost distrus, până când monștrii din regatul Cybenyus au construit un portal la cererea Regelui Adromelech, acesta vrând să cucerească Lumea Obișnuită și să se înfrupteze din creaturile cu chip, crezând că ar putea să le fure înfățișarea.

     Elijah, împreună cu ceilalți monștrii din Regatul Ishgrad, au o misiune importantă, aceea de a salva lumea muritorilor și de a închide portalul.