staff; Bangtan Boys

30

De când Ginna ssi a fost externată stau mai mereu cu ea, iar DaeAh mă ajută să ii readuc buna dispoziție. Mă simt rușinat în fața ei, pentru că și-a pierdut copilul din cauza femeii care credeam, speram, că măcar mă place.

-Ar trebui să îți comand ceva de mâncare?

O întreb și mă privește rușinată de după ramele ochelarilor.

-Am mâncat când ai venit, acum două ore, știi?

Vorbește încet și zâmbește la final, iar eu realizez cât de prost pot să fiu. Vreau sa îmi cer scuze dar aud cum cineva intră în casă și în mai puțin de cinci secunde Jimin deschide ușa cu atâta putere încât am crescut că o să o dărâme.

Are privirea lui întunecată, pe care o folosește doar atunci când urmează să explodeze. Se repede la tânăra întinsă pe pat și o trage de bluză pentru a o ridica în fund.

-Chiar nu a fost copilul meu?

Vocea lui e rănită, și cu toate că la început am vrut sa îi despart, m-am decis doar să privesc.

Fata cu părul scurt începe să tremure sub privirea furioasă a blondului care încă îi strânge bluza în mâini.

-Curva aia blondă așa a zis. A zis că nu a fost al meu. E adevărat?

Țipă împingând-o pe pat iar fata începe să plângă. Jimin se plimbă prin cameră, furios, dar știu că este rănit. Ține mult la Ginna ssi pentru că au fost împreună încă de când Jimin era copil.

-Zi odată! Da sau nu?

-D-da...

Răspunsul ei se aude slab printre bocetele de plâns, și simt nevoia să intervin.

-Jimin încă e bolnavă, nu fii așa cu ea...

Încerc să îl îmbunez, dar tresare de parcă abia acum a aflat că sunt aici. Vine spre mine și mă prinde de încheietura mâinii, îndrumându-mă spre ușă. Inițial am crezut că are de gând să mă de-a afară din apartament, dar este al amândurora până la urmă.

-Tarfele astea ne joacă pe degetele, frate.

Declară și își trece o mână prin părul blond apoi se apleacă și apucă pachetul cu țigări de pe măsuța de cafea.

-Aia pe care ai tăvălit-o în ultimele zile, a făcut tot, cică...

Ia o pauză până își aprinde țigara și trage câteva fumuri scurte.

-Stia că asta m-a înșelat, face semn cu capul spre ușa dormitorului său, și a profitat de asta ca să te despartă de Byba.

Închid ochii când îl aud. Nici măcar nu am ascultat-o, nici nu am privit-o. Tip din cauza frustrării și sprg măsuța de cafea sub privirea lui Jimin. Pe amândoi ne doare. Poate că pe el mai mult, dar nu arată.

-Du-te să o împaci.

Mă sfătuiește, croindu-și drum printre cioburi și se așează pe fotoliul ce e acoperit de o pătură neagră.

-O să urască mai mult dacă apar în fața ei.

-Nu fii stupid, Tae, doar știi cine ești!

Găsește puterea și îmi aruncă un zâmbet, poate pe altă parte vrea să fie singur cu Ginna ssi ca să vorbească, așa că decid să plec.

-Fii tare, idiotule! Amintește-ți cine ești tu!

Chicoteste când mă aude și închid ușa în urma mea.

în sfârșit