Casatorie Impusă

10

  Mama?Oare ce caută mama aici?

-Bună mama.spun și o sărut pe ambii obraji.
-Bună ziua,doamnă Jonas!
-Bună copii?
-Intră!spun eu,iar ea intră și se așează pe canapea.

    După puțin timp în care nimeni nu a zis nimic,dar în schimb Adile ne-a adus câte ceva de băut mama spune:

-Mira,pot să vorbesc cu tine între patru ochi?
-De ce?Mike e soțul meu,nu am secrete față de el.spun eu.
-Mira,te rog.spune ea și se ridică.
-Bine.spun și mă ridic și eu.

   Merg cu mama în spatele casei unde este piscină și ea spune:

-Mirabela Jonas,cum îți permiți să îi vorbești urât soacrei tale?
-Nu vreau să vorbesc despre asta.spun simplu uitându-mă în altă parte.
-De ce? Spune-mi de ce?
-De ce,ce?
-De ce i-ai vorbit urât?
-Pentru că...După ce voi ați plecat în seara aia ea mi-a zis că mai bine aș angaja o bona,pentru că nu o să fiu în stare să îmi cresc copilul singură și multe altele și nu i-am spus nimic, m-am ridicat și am plecat pur și simplu.
-Și azi ce ai avut cu ea,azi de i-ai spus că "dă dovadă de lipsă de bun simț"? Întreabă mama ridicând puțin tonul.
-Pentru că a veni și mi-a spus că nu mă crede în stare să cresc un copil,din nou,iar eu am întrebat-o :"Chiar nu va-ți putut abține"? și după i-am zis că duce lipsă de bun simț și ea mi-a spus că sunt nesimțită și că nu mă credea așa și după mi-a zis că mă îmbrac ca o pițipoancă.După eu i-am zis că nici eu nu o credeam așa și că e fix problema mea cum mă îmbrac. Atât.
-Ai fost nerespectuoasă.spune mama ridicând un deget în fața mea.
-Mama,te rog să nu îmi mai ți morală,sunt majoră și nu mai trebuie să îți dau ție socoteală pentru tot ce fac.spun calm.
-Fii atentă,eu împreună cu tatăl tău ți-am făcut un viitor lângă o persoană minunată,da?
-Nu,tu ști ce s-a întâmplat în ultimul timp între noi?M-ați măritat cu cine ați vrut,nu m-ați întrebat nimic.Ști cât de dezamăgită am fost de voi?Ști că până la nuntă plângeam în fiecare zi?Ști că atunci când am auzit de nuntă prima dată de la doamna Wesley simnțeam că nu mă mai iubiți și că mă urâți?Nu nu ști nimic,pentru că niciodată nu ți-a păsat.spun și șiroaie de lacrimi mi se scurg pe obraji.
-Îmi pare rău!spune mama și având câteva dâre de lacrimi pe obraji.
-Acum îl iubesc și cred că și el,deci nu îți face griji.spun și îmi șterg lacrimile.
-Eu mai bine plec.spune mama.
-Bine.spun eu.

     Intrăm în casă și mergem spre ușa de la intrare,când Mike ne vede vine spre noi și spune:

-Ce sa întâmplat?
-Nimic.spun eu.
-Să ști că te iubim!spune mama către mine. Să ai grija de ea Mike și noi o să mai trecem pe aici sau o să ne mai întâlnim pe la un restaurant ceva.continuă ea.
-Desigur.spune Mike.
-Pa.spune mama.
-Pa.spunem eu și Mike la unison.

    Mergem și ne punem din nou pe canapea și din nou ne uităm la ceva,dar gândul meu numai la ce ne uităm nu e.Mă gândesc la mama,la ce i-am zis,la cum a reacționat,o iubesc și pe ea și pe tata, dar chiar țineam să afle cum m-am simțit.

-Iubito?Spune Mike și mă scoate din gândurile mele.
-Da?
-Parcă ești pe altă planetă,ce ai?
-Nu am nimic.spun simplu.
-Ce ai vorbit cu mama ta?
-De ce?
-Pentru că de când ai vorbit cu ea parcă ești pierdută.
-Am vorbit despre ce s-a întâmplat cu mama ta,ieri și azi.
-Aaa...atât?
-Și i-am spus cum m-am simțit înainte și acum.
-Și acum,cum te simți?
-Mai bine ca înainte.
-Ok.Cât ai vorbit tu cu mama ta pe mine m-a sunat cel mai bun prieten al meu Nick.
-Așa,și?
-Și el își face ziua azi.
-Așa...
-Și m-a invitat,mergem?
-Ăăăă.....Nu.
-De ce?E cel mai bun prieten al meu.
-Deja am o fobie de petreceri.
-Te rog,e ca fratele meu.
-Bine,dar fi atent, dacă mă înșeli iar...
-Nu o fac,te rog.Îți jur că nu plec de lângă tine.
-Ok,mă duc să mă îmbrac.spun și mă ridic.
-Ești bine așa.
-Bine,atunci hai.
-Hai.spune și mergem spre mașina lui.