Pagina de jurnal

41 1 0
                                    

Atentie: Nu este editat inca. Greselile de scriere vor fi remediate in cel mult 2 zile.

       Indiferent de cat de tare ma zbateam nu puteam sa scap de imaginea lui din capul meu. Ma urmarea zi si noapte. Nu imi dadea pace. Ma bantuia ca un monstru al copilariei.

      Singura problema era ca trecusem de copilarie deja, de mult. Majoritatea colegelor mele aveau iubiti. Isi avusesera 'prima oara' si nu o singura data. Insa eu, ori de cate ori ma apropiam de un baiat ma hiperventilam, iar in minte mi se perindau imaginile ultimelor cosmaruri.

       Ma disperau, si a trebuit sa ma obijnuiesc ca nu aveam sa am o viata normala. Mama nu voia sa ma duca la psiholog. Credea ca ea imi este desul de buna psiholoaga, ca stie prin ce trec si ca nu e nevoie. Dar, din nou, ea credea ca sunt inca intr-o 'faza' dupa moartea tatalui meu.

       Imi parea rau pentru ea, ca inca traieste in trecut. De asta m-am mutat de la ea.

       Cu toate ca nu am avut niciodata o relatie, la un moment dat in timpul acestor vise, mi sa parea ca exista o legauta mult mai profunda intre mine si el. Caci asa am avut primele experiente sexuale, daca le pot spune asa.

       In prima zi de cand am plecat de acasa, cand Trixie nu era inca cu mine, am avut mult de munca. Fusesem ocupata toata ziua, si atunci cand m-am pus in pat au durat maximum 2  minute pana sa adorm.

****

       Totul era intunecat, ca intotdeauna.

        Asa incepea.

        Si pe masura ce treceau secundele pierdeam fiecare particica a memoriei mele. Nu luam niciodata cu mine in vis amintirile. Luam doar corpul, atat. Rareori puteam sa conduc corpul dupa cum vreau.

        Tabloul visului se construia odata cu trecerea timpului, si am fost uimita sa constat ca intunecimea se transforma intr-o camera. Usor, usor, schita subreda a acelui dormitor devenea mai clara. Detalui cu detalui, si punct cu punct, fiecare parte a acelui dormitor era meticulos creata in fata ochilor mei. Cand detaliile finale au fost stabilite, am realizat ca ma aflam in centrul camerei, asezata in patul imens.

         Eram instinsa pe cearsafurile trandafirii, iar peste tot erau imprastiate perne mici. Peste mobila veche erau aranjate lumanari parfumate ce lasau un miros imbietor, iar la geam fluturau perdelele grele. Fereastra era deschisa, lasand o adiere plapanda de aer sa patrunda in camera.

       Ma simteam de parca asteptam pe cineva. O stare de impacienta amestecata cu tensiune, care ma rodea pe dinauntru.

' Unde este ? Trebuie sa fie deja aici... '

       Un ticait incet se destingea in linistea profunda din camera. Sunetul se intensifica cu fiecare secunda ce trecea, denevind in scurt timp insuportabil.

       Brusc, un gong puternic rasuna in camera.

       O data, de doua ori, de trei ori... de doisprezece ori.

' Miezul Noptii '

       Si apoi linistea se lasa din nou.

       Bucuroasa, mi-am lasat capul sa cada peste perne. Liniste, din nou. Din nou sentimentul ca astept ceva. Mi-am inchis ochii pentru cateva secunde, savurand pacea.

       Peste pat, insa, se adauga, fara stirea mea, o greutate.

       Mi-am deschis ochii, ca sa vad ca in camera toate lumanarile se stinsesera. Langa picior simteam caldura unui corp radiindu-mi peste piele, insa nu puteam vedea corpul. Statea in partea umbroasa a camerei.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Feb 06, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

My everythingUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum