Resentimente

Capitolul 29

Ramon râse, după care fu urmat și de alte râsete.

— Nu mă provoca, Mondragon. Știi cât de mult rău îți pot face, de ce nu te gândești puțin? Sau ce? Nu-mi spune ca te-ai îndrăgostit! Ai uitat ca noi impartim tot ca fratii? Nu e frumos sa tii doar pentru tine, corect? Sau ne tragem de sireturi, dragutule? Dacă Raluca e a ta, înseamnă că e și a mea, corect?

— Dacă te mai atingi de ea o singură dată vei ieși cu capul spart din asta. Sau eventual, fără el.

   Ramon se uită bine la el, parcă analizându-l pentru prima dată. Raluca stătea lipită de spatele lui Vlad, speriată și stresată, strângându-i bluza cu putere, fără să-și dea seama.

    Ramon se apropie de el și-i zâmbește batjocoritor.

  — Mare greșeală faci, Vlăduț. Tu ai uitat cine sunt eu? Ai uitat ce și câte pot face eu? Nu cred că vrei să intru în detalii. Dar îți reamintesc situația, scumpule. Ești singur aici, doar cu târfulița ta, fără gașcă. Și tu încă ai tupeul să ridici tonul la mine și mai ales să mă ameninți?

    Dintr-o mișcare unul dintre tipi îl lovește pe Vlad în tibie, iar Ramon o trage pe Raluca spre ea. 

  — Nu înțeleg ce-i place lui Vlad la tine. Ești o slăbănoagă, zici că ai două bețe înfipte-n fund și scârbos, ai acnee. Lui îi plac doar fetele frumoase, cu forme si bine dotate, înalte, care știu ce vor de la viață. Tu? Tu esti opusul. Ia zi-mi la ureche, îți place de el, așa-i? Ai vrea să te tăvălească putin, nu?

— Nenorocitule, dă-i drumul! răcni Vlad ridicându-se ușor, șchiopătând. Las-o în pace pe Raluca. E o fată cum tu niciodată nu vei avea!
   
   Ramon râde scurt apoi el continuă:

— Ia mai zi-mi la ureche, tu știi pentru ce stă el cu tine?

  Raluca se apropie de urechea lui și-i șoptește:

— Un prost mai mare decât tine n-am mai văzut! șopti ea apoi îl mușcă de ureche luând-o la goană.

   Doar că tipii din grup erau peste tot, nu conta cât de repede fugeai, ei erau prea mulți. O prinde unul dintre ei, care arăta înfricoșător. Era plin de tatuaje și era chelios, având cicatrici pe față oribile. O aduse în fața lui Ramon ce își scotea o țigară foarte relaxat.

   — Măi, măi! Vlăduț, ți-ai luat o tipă obraznică, nu crezi că ar trebui să o pedepsesc pe iubițica ta scumpă?

   — Nu sunt iubita lui! Și lasă-mă! spuse Raluca cu un ton serios care pe Ramon îl făcuse să râdă.

   — Serios, scumpo? Dacă nu erai iubita lui, de ce te-ar fi apărat atât de mult? Se vede clar că nu-l cunoști pe Vlad. .
  
   — Ramon, termină cu prostiile si spune ce naibii vrei să spui si hai să terminăm tâmpenia asta.

   — Știi ce vreau, spuse Ramon rânjind.

   — Du-te dracu', atunci, încheiă Vlad și începu să se zbată din brațele tipilor doar că nu putea să scape. Fără păpusele tale nici cu degetul mic nu mă poți atinge!

    Ramon tăcu. O strânse pe Raluca de braț iar ea scoase un geamăt de durere.

   — Ești sigur?

   — Foarte sigur, i-o tăiase în secunda următoare el foarte sigur pe el.

    — Aha! Și cu iubita ta ce facem? Nu o împărțim asa cum făceam pe vremuri?

   — Nu e iubita mea, murmură el încet evitând privirea Ralucăi.

  — Încercați voi să mă păcăliți, dar nu reușiți. De aceea ea va fi a mea pentru puțin timp, înțelegi?.
 
  — Ramon, las-o în pace pe fată. Ea nu are nicio vină de ceea ce este între noi. Nu e iubita mea, suntem doar prieteni foarte buni și atât. Nu e nevoie să-i faci rău.