- Acum ce vei face?
- Taci!
- Vreau sa...
- Am zis sa taci!
- ...
Puteam sa jur ca asa se va intampla. Ne îndepărtăm din ce in ce mai mult. Imi încordez mainile indiferent cât de slab sunt si ma abtin sa nu plang.
- Știam ca se va intampla asta.
- El nu te merita.
- Nu. Este invers. Eu nu il merit. Il vreau înapoi.
- Stiu...
Dintr-o data ii simt mana alunecând pe spatele meu.
- Nu înțelegi. Nu asta imi trebuie.
- Stiu. Încerc doar sa te calmez.
- Am nevoie de el!!
Imi șterg lacrimile cu mânecile si imi încrucișez mainile la piept, cu capul lăsat in jos.
- Am nevoie sa fie langa mine.
- Imi pare rau, nu te pot ajuta.
- Si acum... ce se va intampla?
- Nu stiu exact. Vreau sa-ti spun ca eu te...
- Nu. Nu ma înțelegi! Nimeni nu o face!
