She's my crazy sister (Louis Tomlinson Fan Fic)

Capitolul 8

Am plecat repede in alta direcție, ca sa nu ne vada nimeni.

Acum mi-am dat seama cine mi-a spus vorbele acelea in padure...doar ea putea fi...daca stau bine sa ma gandesc seamănă foarte bine cu tatăl ei.

-Haide, Amanda...trebuie sa mergem acasa! zice Sarah.

-De ce? Haide sa ii facem jocul, supriza abia la sfârșit vine, nu? zic gandindu-ma la un plan.

-Repede, haideti! zice Larra, aparand din senin în fata noastră.

-Unde sa mergem?! zic eu nervoasa.

-Politia! zice fugind.

Dintr-o data Larra, a iesit pe o usa si a apasat pe un buton. Vroia sa ne blocheze. Am incercat sa ies pe una din usi dar era incuiata, "Perfect" imi zic in minte.

Am mers repede la lift. Era deschis. Am pornit, se pare ca a uitat de el.

Cand vom iesi ne vor prinde. Am dat sa ne duca in parcarea subterana.

-Ce ne facem? zice Sarah speriata.

-O a ne ascundem si o sa ne protejam spatele! zic iesind din lift.

Zeci de masini erau acolo. Am alergat repede spre ieșirea pentru masini. Nu era niciun paznic cea ce ne facea treaba tot mai ușoară.

Am scotocit in toate dulapurile dupa niste haine, dintr-o camera probabil a paznicului. Am gasit haine bărbătești, dar pentru ca am fi avut posibilitatea sa fim prinse ne-am pus hainele pe noi si am pornit.

Toti se uitau ciudat la noi, insa noi mergeam in continuare.

→ → →

Eram in fata usii lui Louis. Ma uitam la prințul meu. Oare este totul doar un vis? Un coșmar si un vis frumos in același timp...

Acum ma simt ca o prințesa cazuta dintr-un vis fermecat, in cosmarul tăios care mă însoțea la orice pas al meu, cand Louis nu imi era in preajma. JK este cel mai urat cosmar. Un coșmar cand ma gandesc ca Louis ar putea sfârși groaznic din cauza incompetentei mele...daca nu le voi putea face fata?! Dacă voi muri si nu ii voi mai putea ajuta niciodata, fiind blocată intre zidul dintre eternitate si viata reala...am senzația ca sunt in spațiul regăsirii, cand il vad pe Lou'. Niciodată nu m-am gândit ca as putea iubi atat o ființă...

-Amanda? zice Louis trezindu-se.

-Louis! zic sărindu-i in brate si sarutandu-l.

-Ce ai patit? zice frecându-si ochii in semn de somnoros ce era.

-Vroiam sa stii ca te iubesc foarte, foarte, foarte mult! Imi pare rau ca sunt distanta uneori...nu sunt morcoveata perfecta, insa tu esti clar iubitul perfect, pe care l-am visat mereu...vreau sa stii ca o sa te iubesc mereu, indiferent de ce se va întâmpla! ii zic, stând pe pieptul lui cu ochii in lacrimi, in spusele mele gandindu-ma la JK.

-Amanda, esti iubita, fata,prietena, morcoveata perfecta...Te iubesc si eu foarte mult si mi-as da viata si sufletul pentru tine...de ce vorbești ca si cum totul se termina?

-Nu, nu se termina absolut nimic, am simțit nevoia sa ti-o zic, atata tot, zic eu...chiar nu vroiam sa-l mint dar asta ar fi cel mai bine având in vedere ca el crede ca cei din JK nu or sa ne mai caute niciodata.

-Te iubesc! imi șoptește la ureche.

-Eu mai mult! zic eu.

-Ba eu!

-Ba nu, eu o fac mai mult!

-Parca am mai avut discuția asta! zice Louis încruntat.

-Neah, eu te iubesc mai mult...dar te las sa crezi ce vrei! zic eu sarutandu-l