Capitolul 21

982 48 1
                                    

-Amanda, el teoretic iti este frate! zice Jason.

Chuck nu parea atat de suprins in comparatie cu mine.Cred ca eram toata alba la fata.

-Eu trebuie sa plec.Pa,tata! Pa, soro! zice el razand.

"Soro" , serios?

-Vino! imi zice intrand într-un living extrem de mare si luxos.

M-am asezat pe una din canapele,inspectand inca locul.

-O sa fiu foarte direct.Probabil si tu vrei sa afli mai multe din trecutul tau, la fel cum imi doresc eu sa te am langa mine.Deci...eu si mama ta, am fost impreuna o perioada scurta de timp dupa care ne-am despartit...dupa cateva luni a venit la mine si mi-a zis ca a fost însărcinată cu tine dar ai murit din cauza unei boli, zice respirand tot mai greoi.Imi dadeam seama ca nu se simte bine, spunandu-mi lucrurile astea...eu nu ma simteam bine ascultând toate lucrurile astea.

Mama mea nu m-a vrut...

-Continuați! zic hotărâtă.

-Atunci ea a dispărut,nu am mai dat de ea multi ani.Dar dupa putin timp am primit un act prin care tu ai fost data spre adopție.M-am speriat pe moment stiind ca tu teoretic ai murit.Am incercat sa te caut dar nu te-am mai gasit...toata lumea imi zicea sa renunt pe atunci insa nu am facut-o.Am continuat pana la un moment dat cand mama ta a revenit la mine si...zice dar s-a oprit dintr-o data.

Cuvintele spuse de el imi rasunau in minte ca un cantec...mama mea i-a spus ca am murit...

-Si am aflat de curand ca e foarte grav bolnava, are nevoie de un donator dar nu s-a gasit si e pe moarte, zice cu o urma de tristete ascunsa in ochi.

Aveam lacrimi in ochi.Fiinta care mi-a dat viata nu m-a vrut,a zis ca am murit,iar acum aflu ca are o boala grava...sunt complet in ceață...asta simt.Am înghițit în sec, cand mi-a înmânat o poza cu o femeie care seamănă izbitor cu mine.Pana ca si el seamănă îngrozitor de mult cu mine.

-Ea e mama? zic printre dinți.

-Da...seamana mult cu tine, zice la fel de trist.

-Vreau sa o intalnesc! zic iar cuvintele parca imi ies din gura fara sa gandesc.

-Dacă vrei putem sa mergem la spital.

Ne-am dus afara.Unde un barbat mi-a deschis incet portiera,facandu-mi semn ca intru.Zis si facut.

Dupa cateva minute am ajuns in fata unui spital privat.Se pare ca Jason a mai fost de multe ori aici pentru ca mergea foarte repede si se descurca pe holurile spitalului.

Mergeam și ma uitam la el, nu ii dadeai 40 de ani...seamana foarte mult cu mine...

-Aici! zice oprindu-se in fata unui salon.

A deschis usor usa.O femeie era pe patul de spital, de un alb imaculat.Era palida iar ochii aceea albastrii nu mai ieseau deloc in evidenta, comparativ cu poza care mi-a dat-o Jason.Parul negru era neglijat, peste tot pe perna.

-Jason? zice cu o voce terminata.

-Amanda, ea e fiica noastra! zice apropiindu-se mai mult de ea.

Ok, deci pe ea o cheama tot Amanda?

-Amanda?Nu imi vine sa cred ca esti chiar tu! zice cu ochii in lacrimi.

Nu pot sa cred ca sunt atat de neputincioasa in fata ei...i-as lua boala daca as putea.Nu o simt foarte aproape dar ii sunt recunoscătoare ca m-a adus pe lumea asta...Mama...ea e mama mea.

-Mamă? zic cu lacrimi in ochi.

M-am dus spre ea si am imbratisat-o din inima.Era atat de slaba...mi-e foarte mila si greu sa o vad asa.Parca ii sunt datoare sa o ajut.

She's my crazy sister (Louis Tomlinson Fan Fic)Where stories live. Discover now