PARTEA 6

38 6 0
                                    

Eu doar stăteam și cu jale și lacrimi în ochi mă uitam la el. Cel mai strașnic e în continuare. Urăsc ziua în care m-am născut. Dacă eu nu eram ,mama cu tata trebuiau să fie împreună.
Dacă nu eram, Diavolul nu apărea la mine în viață.
Dar eu sunt! Eu nu trăiesc deja, eu viețuiesc.
Ce oare face tata?El crede că eu fericită fac noi cunoștințe și mă veselesc. Nu l-am sunat, el s-ași gîndit că am uitat de el, dar nu-i așa! Tot ce-mi doresc e să-i aud vocea, să-i spun cît de tare îl iubesc.

El stătea și se uita la mine.În ochii lui negri ca noaptea mă oglindeam .Îmbrăcat totul în negru care contrasta cu pielea lui albă. Ochii mei au căzut la mîna lui. Pe mînă erau desene de la care mi s-a ridicat părul din cap. Era imaginea unei femei goale care era în labele unei ființe cu coarne.Și multe alte imagini care erau înfricoșătoare.
Nimic nu văd în el decît o ființă oribilă. Înfățișarea e amăgitoare.
Interesant ce va face el cu mine în continuare?
Mă va arunca de pe acoperișul uneia dintre casele orașului?
Mă va îneca în cadă?
Sau poate cu cuțitul mai ușor?!
Lui aceste lucruri îi aduc multă plăcere. Eu sunt jertva lui,care depinde de el.
El s-a apropiat de mine.
-Mergem acasă.

Nu, nu, nu! Nu vreau! Vreau măcar cîteva zile să mai stau printre oameni. Eu știu ce mă așteaptă acasă.

Eu doar am încruntat fruntea știind ce se va întîmpla.
A intrat Louis.
-Vrem să plecăm acasă, dacă se poate. Ramm s-a uitat rău la el.

Medicul se uita la mine. Eu cu nădejde mă uitam la el și dădeam din cap în semn de "nu". Poate a spune că e degrabă și mie îmi trebuie să mă aflu la spital.

-Da desigur! Acuș! A spus el și a făcut niște înscrieri pe o foaie. -Puteți pleca!
-Acum uite la mine! Noi nu am fost aici, tu nu n-eai văzut. Tu mai înțeles?
Medicul ghibnotezat se uita la el.
-Da stăpîne!A spus el și a s-a închinat lui.

Și acum nu-mi pot crede ochilor.

Eram îmbrăcată doar într-o tunică albă. El ma ridicat în brațele lui reci și s-a uitat la mine. Ochii lui erau goi, nici o emoție nu era pe fața lui împietrită. El s-a mișcat cu o viteză mare, ceea ce ma mirat. Ne mișcam cu o așa viteză de mare încît nici nu puteam vedea ce se întîmplă împrejur. În cîteva clipe eram acasă. Nu mai era deja acea atmosferă plăcută, doar tristestețe și frică. Mă aflu în apartament cu Diavolul, minunat și simt eu că mult de trăit eu n-am.

El ma trîntit în pat. Eu de la puterea cu care am căzut m-am ghemuit. Tot corpul îmi era slab. Nu am puteri nici de a mă ridica. El cu privirea spre mine a zîmbit.Cînd voi muri el se va rîde în hohote.
El ma tras de mînă din pat. Eu cu zgomot m-am întîlnit cu podeaua.
-Scarlet, mii urît. Poate ne jucăm?
Eu cu răutate m-am uitat la el. Nu am încotro
-Poate de-a prinselea?

Ce? El serios se gîndește că eu am să pot fugi. Eu nici tîrîi nu mă pot.

-Totuși de-a prinselea! Va fi vesel.
Unde e zîmbetul tău, Scarlet? Nu ești bucuroasă?

Eu din ultimele puteri am întins un zîmbet fals. Uitîndumă pe fereastră. Eu stăteam le podeaua rece.
-Eu încep a număra, Scarlet. Unu, doi...
Vocea lui aspră răsuna prin tot apartamentul.
Eu m-am ridicat în picioare ținîndumă de rană și am rupto la fugă din ultimele puteri.Nici nu am așteptat că voi putea să fug. Am tras de ușa de la intrare, era încuiată. Faptul nu ma mirat.Mișcîndumă mai departe m-am împiedicat și am căzut jos. Am început a mă tîrîi dar în ochii mei totul plutea.

-Opt, nouă, zece...

Dragoste pentru DiavolWhere stories live. Discover now