Cei patru fondatori ai Scolii Hogwarts

Capitolul 4.

  Helga statea intinsa pe pat, suspinand. Se gandea la Godric; daca nu il va mai intalni vreodata? Visul ei a fost spulberat.
  O fata frumoasa, bruneta, intra in camera printesei. Helga isi ridica privirea. Zambi.
  - Esmeralda! spuse Helga.
  - Liniste! sopti fata. Parintii tai cred ca am venit doar ca sa fac curat. Nu trebuie sa stie!
  Esmeralda se aseza la picioarele printesei. Ii lua mana in ale ei, iar zambetul ii pieri la vederea lacrimilor amare pe care le varsa printesa.
  - Printesa? sopti fata. Ce ati patit?
  - Au aflat.
  - Cine?
  - Mama si tata. Au aflat ca fac magie pe ascuns.
  Fata se albi.
  - Si ce s-a intamplat?
  - Mi-au zis ca voi sta pentru totdeauna in camera asta si ca ei nu imi mai sunt...mama si tata.
  - Dar...
  Printesa ii povesti fetei tot ce se intamplase.
  - Si...l-am pierdut si pe el.
  - Pe cine? intreba fata curioasa.
  - Pe...Godric. I-am promis ca ma voi intoarce dar...nu s-a mai intamplat. Trebuia sa fiu...viitoarea lui sotie.
  Helga isi sprijini capul in maini.
  Esmeralda se ridica.
  - Printesa...nu o sa permit asa ceva! Aveti un vis!
  - Aveam...
  - Nu puteti sa renuntati la el.
  Helga se ridica in picioare.
  - Si atunci ce fac? spuse Helga. El a plecat. Nu o sa-l mai vad. Niciodata.
  - Ba o sa-l mai vedeti! spuse Esmeralda.
  Slujnica isi lua pelerina si pleca.
  - Stai! striga Helga. Si ce ai sa faci?
  - O sa te ajut sa iti duci visul pana la capat! Ma intorc repede!
  - Esmeralda! striga Helga, dar fata era deja plecata.

***

  Esmeralda deschise usa grajdului. Lua un cal alb, incaleca si porni, pierzandu-se in zare. Intra in padure. Esmeralda era ingrijorata. Daca nu il va gasi pe Godric la timp? Daca va fi prea departe? Se cutremura. Trebuia sa il gaseasca cu orice pret.
  - Godric! striga fata, in timp ce inainta in padure.
  Nimic.
  - Godric!
  Ii raspunse cantecul licuricilor si al greierilor.
  - Godric! striga pentru ultima data, dar in zadar.
  Deodata, se auzi un fosnet. Esmeralda se sperie. In acel moment, un lup imens, cu blana cenusie, isi facu aparitia, maraind. Se apropie de fata. Calul necheza. Un alt lup isi facu aparitia, care incerca sa muste calul de gat, dar nu reusi. Esmeralda era incoltita. Nu avea nici urma de scapare.
  - Ajutor! striga fata.
  Calul fugi, iar fata fu aruncata in aer. Cazu la pamant, pierzandu-si cunostinta.
  Deodata, doi cavaleri isi facura aparitia printre tufe. Erau Godric si Salazar. Amandoi erau uimiti de multimea de lupi adunata in jurul fetei. Godric se dadu jos de pe cal si, folosindu-si sabia, inlatura lupii din jurul Esmeraldei. La randul lui, Salazar omori pe rand fiecare lup, folosindu-si bagheta.
  - Cine o fi? spuse Salazar. Imi...pare cunoscuta.
  Godric se uita atent la fata. Era frumoasa. Parul ei negru, era desprins si ii aluneca pe umeri.
  - Este...o slujnica de la palat, spuse Godric.
  - Godric...spuse fata incet.
  Cei doi ramasera inmarmuriti. Cu ce scop a venit fata la ei?
  Godric lua fata in brate si o aseza pe cal. Se uita la ea, insistent.
  - Godric? spuse Salazar. Ce ai de gand?
  - Doar nu vrei sa o las aici? spuse Godric zambind.
  Salazar inghiti in sec.
  - Nu, raspunse Salazar. Doar ca...unde o duci?
  - La noi...la cabana.
  - Ai innebunit? spuse Salazar.
  Godric isi ridica o spranceana.
  - Trebuie dusa la castel! spuse Salazar.
  - Este tarziu. Regele Edmund, regina Isabela si...
  Se opri. Inghiti in sec si suspina. Il durea inima.
  - In orice caz, tot castelul doarme, spuse Godric dupa ce isi reveni. Doar nu o sa dam buzna la palat, spunand ca o tanara fata s-a ratacit in padure.
  Salazar se urca pe cal. Se uita la Godric cum porni spre cabana si porni si el. Tot timpul Godric se uita la fata. Din cand in cand, ii mai mangaia obrajii inrositi si catifelati.
  Ajunsera. Godric lua fata in brate si intra in cabana. Cabana avea un foc, doua paturi si alte piese de mobilier si bibelouri. Godric aseza fata in patul lui si o inveli. Zambi.
  - Godric...spuse fata incet.
  Intredeschise ochii. Prima data vazu in ceata, dar isi reveni. Se ridica in capul oaselor, panicata.
  - O, nu!
  - Ce s-a intamplat? spuse Godric.
  - Am promis...spuse fata.
  - Ce anume? spuse Godric.
  - I-am promis printesei ca te voi chema si te voi conduce la palat. Dar...
  Godric se ridica. La fel si fata.
  - Godric, incepu Salazar. Trebuie sa o...
  - Nu! striga Godric.
  Fata incremeni. La fel si Salazar.
  - De ce? spuse Salazar.
  - Pentru ca...la tot ce a facut...
  - Nu a facut nimic! striga Esmeralda. Parintii ei au descoperit ca ea face magie pe ascuns si i-au zis sa nu paraseasca camera niciodata! Asta e adevarul!
  Godric ramase nedumerit. ,,Cum era posibil? Nu! Fata minte!” isi spuse el.
  - Multumesc ca m-ati salvat! spuse fata.
  - Nu ai pentru ce! spuse Salazar.
  Fata zambi. Isi puse pelerina.
  - Deci...ma ajutati?
  - Imi pare rau! spuse Godric. Raspunsul este...nu.
  - Va rog.
  - Imi pare rau. Nu. Nu te pot ajuta cu nimic.
  Fata ofta.
  - Bine. Multumesc oricum.
  - Stai! spuse Salazar. Ar trebui sa dormi aici. E noapte. Palatul doarme.
  - Ma primiti? intreba fata, zambind.
  - Da, raspunse Salazar, zambindu-i.
  - Multumesc.
  Fata isi intinse o patura pe podea. Se aseza si se intinse.
  - O, nu! spuse Salazar. E nepoliticos. Trebuie sa dormi in pat, iar eu voi dormi jos. Te rog.
  Fata zambi. Esmeralda se aseza pe pat.
  - Cum te numesti? intreba Salazar, zambind.
  - Esmeralda.
  - Frumos nume. Un nume frumos pentru o fata frumoasa! spuse Salazar.
  Fata rosi.
  - Poet in devenire! spuse Godric razand.
  Fata se intinse si adormi. Salazar ramase cu ochii la ea, iar Godric privea pe un perete. ,,La cate mi-a facut...ar trebui sa o ajut? Nu! Absolut nu!” isi spuse Godric si adormi.