Cei patru fondatori ai Scolii Hogwarts

Capitolul 8.

  Helga statea langa un izvor limpede dintr-o padure deasa. Plangea cu lacrimi amare, care cadeau in rau. Pelerina fetei era aruncata, langa un copac, iar gentuta mica din piele statea langa ea. Se simtea vinovata pentru ce a patit Godric. Nu numai ca isi facuse rau, dar i-a facut rau si lui Godric. Daca mai simtea ceva pentru ea? Isi ridica capul de pe genunchi si isi fixa privirea pe un ghemotoc de blana, care statea pe pelerina ei. Fata se ridica si se indrepta spre animal. Se uita la el cu frica. Animalul fu atins de o atingere calda; isi ridica capul si se uita la straina. Ochii mici si negrii se intalnira cu cei caprui scanteietori. Era un bursuc; un pui de bursuc. Avea blana zbarlita si aspra. Imediat, bursucul se urca in poala fetei si incepu sa se joace cu buclele ei carliontate. Helga incepu sa il mangaie usor pe noul ei prieten. Fata scoase din gentuta, cupa din aur. Se uita atent la cupa, dupa care la bursuc. Intr-adevar...pe cupa era un bursuc, asemanator cu cel pe care il avea in poala. Se uita mai atent; observa trei cuvinte gravate pe marginea cupei: ,,Aqua de Vida”.
  - Apa vietii, sopti Helga.
  Mangaie cupa. Deodata, cele trei cuvinte fura inlocuite de un alt cuvant: ,,Hufflepuff”. Isi puse repede cupa in gentuta.
  Helga se ridica de pe iarba, isi puse pelerina si gentuta, isi lua bursucul in mana si pleca spre cabana.
  - De ce Hufflepuff si nu Zenda...ce a vrut sa ascunda defapt? spuse Helga. Este...ciudat.

***

  Esmeralda si ducesa stateau pe patul pufos. Ducesa citea dintr-o carte prafuita, iar Esmeralda citea o pagina rupta din alta carte; titlul era ,,Aqua de Vida”. Esmeralda era interesata de ce citea si facea ochii mai mari cu cat inainta.
  - ,,Apa vietii. Cupa Hufflepuff va oferi mostenitorului viata nelimitata. Va pronunta mereu ,,Aqua de Vida”, iar cupa se va umple cu apa. Mostenitorul va avea viata prelungita cu 10 ani. La randul lui, va trebui sa ofere cupa urmatorului nepot pe care il va avea, cu conditia sa fie cel mai mare(de preferat sa fie singur la parinti).”
  Esmeralda ramase uimita. Cupa descrisa semana foarte bine cu cea pe care o avea Helga. Impaturi pagina si o ascunse in una din carti.
  - Esmeralda? striga o voce.
  Fata sari din pat si deschise usa cu repeziciune. In prag erau Salazar si Godric. Amandoi intrara si se asezara la masa. Godric era inca afectat; plangea si nu isi putea reveni de nici o culoare. Salazar o observa pe ducesa pe care a salvat-o; zambi si se aseza langa ea. Fata se uita la el. Se pierdu in ochii verzi ai lui Salazar.
  - Multumesc ca m-ai slavat, spuse ducesa. Iti sunt recunoscatoare.
  - Nu e nevoie, spuse Salazar. Doar ca...sunt curios de un lucru.
  Ducesa isi dadu parul de dupa urechi. Se uita in ochii lui din nou si isi puse mana pe diadema pe care o avea pe cap in permanenta.
  - Cum te numesti? spuse Salazar, pierzandu-se in ochii albastrii ai fetei.
  - Rowena. Rowena Ravenclaw. Tu trebuie sa fii Salazar.
  - Da. De unde stii? spuse curios Salazar.
  - Esmeralda mi-a tot povestit de tine. Un barbat chipes, ambitios, dar uneori viclean. Un pic prea viclean.
  Salazar se ridica de pe pat. Pleca langa Godric, care tremura.
  - Godric? sopti Salazar. Esti bine?
  - Da. Doar...sunt in stare de soc.
  - Te inteleg. Am trecut si eu prin asta.
  Godric zambi.
  Deodata, se auzi un ciocanit la usa. Salazar deschise usa si fu uimit de aparitia printesei. Privirea ii zbura la ghemotocul de blana pe care il tine strans in brate. Intra in cabana si isi lasa bursucul sa umble in voie; isi aseza gentuta si pelerina in cuier. Se uita la Godric.
Vroia sa il consoleze cumva, dar ii era frica sa nu ii ofere durere. Incerca sa il ignore, dar inima nu ii dadea pace.
  Dupa cateva clipe, o observa pe fata care statea pe pat, citind o carte. Se apropie de ea si ii privi diadema in forma de soim.
  - Buna, incepu Helga. Nu te-am mai vazut pe aici.
  Ducesa isi ridica privirea si ingheta.
  - Printesa Helga, spuse Rowena. Este o onoare sa va cunosc.
  - Si pentru mine este o onoare sa cunosc o ducesa. Cu cine am placerea de a vorbi?
  - Sunt Rowena Ravenclaw, din insulele de Est.
  Helga ii zambi fetei. Se ridica din pat si pleca la bucatarie, unde avea sa pregateasca niste ceai. Rowena o urma.
  - Printesa...va pot ajuta?
  - Nu e nevoie. Ma pot descurca si singura.
  Rowena se aseza pe un scaun si incepu sa o priveasca pe Helga cu atenti. O intrebre arzatoare nu ii dadea pace. Isi lua inima in dinti.
  - Printesa...
  - Spune-mi Helga.
  - Helga. Esti...vrajitoare?
  - Da.
  - Ai sange-semipur.
  Helga se opri din treaba pe care o avea. Se uita lung la Rowena.
  - Stai linistita. Si eu sunt sange-semipur.
  - Dar...e imposibil. Parintii mei sunt Incuiati.
  - Amandoi sunt Incuiati?
  - Cred ca...
  - Helga. Parintii tai te-au mintit. Mama ta este vrajitoare.
  - Nu...e imposibil.
  - Cum sa fie imposibil cand mama ta a fost o legenda?
  Helga se aseza pe un scaun langa Rowena. Simtea un gol in stomac.
  - Imi poti...marturisi aceasta legenda? Te rog.
  - Cu mult timp in urma, raul salasluia peste tot. Vrajitorii erau torturati, altii erau spanzurati si cei mai multi erau omorati cu unul dintre blestemele de neiertat. Era o lume cruda, stiind ca era condusa de unul dintre cei mai rai vrajitori: Constantin Madden. El conducea armate intregi de Incuiati, globini, troli si vrajitori, care erau sub controlul blestemului Imperius. Acesta distrugea orice intalnea in zare. Peste cativa ani, s-a nascut o fetita cu ochii albastrii si cu parul saten; era mama ta. Isabela Megan. Se creease o profetie, care trebuia sa fie indeplinita de Isabela; Isabela trebuia sa il infrunte pe Constantin...si bineinteles ca a reusit. Lupta durase 3 zile si 3 nopti. Nu au incetat sa se lupte, sa se urasca. In final, Isabela a fost iubita de intreg poporul. Curand, Isabela s-a casatorit cu Edmund si au avut o fata. Adica tu. Presupun ca ai cupa de la bunica ta.
  - Da.
  - Mama ta a vrut cupa de la bunica ta. Si-a dorit-o atat de mult, incat a furat-o. Bineinteles, bunica ta si-a prins fiica si i-a luat cupa. A ascuns-o mult timp, pana cand tu ai fost suficient de mare ca sa preiei mostenirea.
  - De unde stii toate astea? spuse Helga uimita.
  - Cum adica de unde stiu? incepu Rowena. Esti o legenda; defapt mama ta a fost. Lumea vrajitoreasca vorbeste incontinuu despre viata ta. Sunt carti numai despre astea. Mama ta nu ti-a zis nimic din toate astea?
  - Nu. Au vrut sa pastreze secret intregului popor. Mi-au ascuns toate astea.
  - Tatal tau nu a vrut sa stii nimic din toate astea. Si-a amenintat poporul cu moartea, daca cineva va spune ceva despre aceasta legenda.
  - Dar de ce?
  - Te vrea in siguranta.
  - Cine ma ataca?
  - Aici nu pot sa mai intervin. Nu pot sa iti mai zic. Mi-a fost stearsa memoria si paginile unde este scris acest lucru sunt goale. Imi pare rau.
  - Si nu este in nici o carte?
  - La mine nu. Dar poate este in alte carti. Sau...ai putea afla de la altcineva.
  - De la cine?
  - De la mama ta.
  Helga inghiti in sec. Nu mai avea curajul sa mai vorbeasca cu mama ei.
  Rowena turna ceaiul in cani. Se uita la Helga, care ramase pe ganduri. Se aseza la masa si ii dadu o cana cu ceai.
  - Poftim.
  - Multumesc.
  - Cand o sa vorbesti cu mama ta.
  - Nu stiu. Eu m-am certat cu mama si cu tata.
  - Inteleg.
  Rowena se ridica de la masa si pleca cu ceaiul la baieti. Salazar si Godric stateau in acelasi loc.
  - Salazar, spuse Rowena. Am adus niste ceai facut de la Helga. Vreti?
  - Sigur.
  Rowena lasa canile pe o masuta din apropierea baietilor si pleca la Helga.
  - Godric, spuse Salazar. Ia o gura de ceai. Te vei simti mult mai bine.
  Godric il asculta pe Salazar. Isi scoase sabia si se uita atent la ea. ,,Beverley Cooper”. Cuvintele fura inlocuite de un alt cuvant ,,Gryffindor ”. Zambi.