Poeta moriendi

3

litterae

          Glasul tău haotic, strigătele tale strâmbe şi distorsionate. Mă ucizi pe interior... Te vreau afară din mine, de vreau aşternut pe o hârtie. Atâtea gânduri, prea puţină răbdare. Mi-am pierdut cumpătul, mi-am pierdut raţiunea. E haos acolo, ştiu, e dureros. Îmi strâng inima în palmă şi te aud ţipând. 

          Litere nenorocite, vă invoc, vă chem cu ardoare. Un jind mă pârjoleşte în lăuntru, să gust din nou din savoare. De ce? Asta rămâne întrebarea, a cărui răspuns nu îl pot dat.